În 1 Corinteni 15:29 citim: „Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu învie morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?”
La întrebarea: Ce înseamnă botezul pentru morţi, am fi dorit să avem un răspuns uşor. Dificultatea textului e dată de faptul că versetul este foarte scurt, că nu mai avem altă referință în Biblie despre subiect și că practica descrisă aici contrazice învățătura biblică.
În 1 Corinteni 15, Pavel discută despre realitatea învierii lui Isus, învăţătura fundamentală creştină. Versetele proxime abordează implicaţiile negării învierii: dacă nu este înviere, predicarea, moralitatea lui Pavel și tot ceea ce este legat de creștinism ar fi inutil. Apoi spune: Dacă nu este înviere, de ce se botează unii pentru morţi?
Botezul înlocuitor
Una dintre cele mai obişnuite interpretări spune că Pavel se referă la practica după care cineva este botezat în contul unei persoane care a murit nebotezată, convertită sau nu, pentru a-i asigura mântuirea. Aici Pavel nu susţine, dar nici nu condamnă această practică, ci pur şi simplu o foloseşte pentru a demonstra inconsistenţa celor ce neagă învierea din morţi şi, în acelaşi timp, practică botezul pentru morţi.
Tertulian, părinte bisericesc, face referire la această practică citând obiceiul ereticilor marcionişti din secolul al-II-lea. Argumentul lui Pavel ar fi: „Chiar şi păgânii şi ereticii îşi fixează nădejdea într-o înviere; cu cât mai mult ar trebui să facă așa creștinii!”
Această variantă e departe de a fi certă. Grupele mai târzii de eretici care au adoptat botezul pentru morți poate că şi-au început practica tocmai din citirea acestui verset, aşa cum fac mormonii azi. Însă botezul cere mărturisirea de credinţă, ceea ce mortul nu poate să facă; cu greu credem că Pavel ar fi putut ignora sau minimaliza o astfel de practică superstiţioasă, care presupunea că cineva în viaţă poate să creadă crezul creștin şi apoi să se boteze în locul altcuiva, mort sau în viaţă. Biblia declară că un om trebuie să creadă personal în Hristos şi să-şi mărturisească păcatele, pentru a avea vreun folos din botez şi astfel să fie mântuit (Faptele 2:38; Ioan 3:16). Informațiile istorice, precum şi înţelegerea teologiei lui Pavel exclud această interpretare.
Nou-convertiţii
Orice soluţie sugerată ar trebui să fie strâns legată cu tema principală a capitolului 15 – învierea. Expresia „cei ce sunt botezaţi pentru morţi” se referă la nou-convertiţii care, după moartea unei rude sau a unui prieten creştin, sunt mişcaţi să îmbrăţişeze creştinismul, pentru ca la înviere să se bucure de întâlnirea cu aceştia. Această explicaţie este permisă gramatical, și nu presupune botezul înlocuitor. De dragul ar însemna având în minte bucuria, câştigul celui mort, adică satisfacţia creştinului care a murit de a-şi vedea la înviere rudele convertite. Indivizii se botează şi din acest considerent – de dragul celor morţi. Să nu uităm că aceste cuvinte sunt spuse în cadrul argumentării învierii din morţi, singura posibilitate pe care o au cei vii de a se reîntâlni cu cei morţi.
Această interpretare este posibilă din punct de vedere lingvistic şi este în armonie sau cel puţin nu contrazice teologia botezului din Noul Testament. Mai mult, se potriveşte întrebării: Ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Nu ar abandona ei credinţa creştină, aflând că, de fapt, nu este nicio înviere a morţilor?
În concluzie
Este dificil să avem unele incertitudini, dar în acest caz trebuie să admitem că nu avem înţelegerea deplină. În acelaşi timp, recunoaştem faptul că nu este un verset esenţial pentru viaţa de credinţă şi că nu pune în pericol mântuirea nimănui. Acum este timpul să cred, să mă botez, să trăiesc credinţa!
