Satana pierde, Dumnezeu câştigă!

Aceasta este predica pe care a prezentat-o Ted N.C. Wilson, conducătorul Bisericii Adventiste mondiale,  cu ocazia Consiliului anual, în ziua de 11 octombrie la Silver Spring, Maryland.

Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, Diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.

1 Petru 5:8-9

Satana lucrează din răsputeri să denatureze ce a spus Dumnezeu, să orbească mintea şi să întunece raţiunea şi, astfel, să ducă pe oameni în păcat. De aceea, Domnul este atât de clar, lămurind cerinţele Sale atât de bine încât nimeni să nu poată greşi. Dumnezeu caută fără încetare să-i atragă pe oameni sub protecţia Sa, pentru ca Satana să nu-şi poată manifesta puterea nemiloasă şi înşelătoare asupra lor.

Patriarhi şi profeţi, pag. 503, 504 (orig.)

Ca adventişti de ziua a şaptea, la acest Consiliu anual, afirmăm cu fermitate că Dumnezeu ne-a dat o misiune specială pentru aceste ore finale de istorie ale Pământului, iar Diavolul este cuprins de o mânie mare.

Vedem acest lucru descris în culori vii în cartea Apocalipsei. Capitolul 10 profetizează experienţa pionierilor noştri atunci când au aşteptat cu nerăbdare revenirea lui Hristos. După dezamăgire – o  experienţă despre care se scrie că a fost „amară pentru pântec” – atenţia le-a fost îndreptată spre lucrarea lui Hristos din sanctuarul ceresc şi spre mandatul divin de a prooroci „din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi”.

Această mişcare profetică, descrisă în Apocalipsa 12:17 ca fiind poporul rămăşiţei lui Dumnezeu care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos”, este formată dintr-un singur  corp de credinţă:  Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. De aceea, nu e de mirare că Satana a pornit un război împotriva noastră cu o furie dezlănţuită.

Capitolul 13 subliniază planul de război care are ca scop distrugerea poporului lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, în două direcţii: (1) un război ideologic de minciuni şi erori care contestă adevărul; şi (2) persecuţie pe faţă — culminând cu un decret de moarte împotriva tuturor celor care sfidează presupusa lui autoritate.

Totuşi, poporul lui Dumnezeu nu este doar victima atacurilor lui Satana.  Apocalipsa 14 descoperă contraofensiva Domnului — poporul rămăşiţei Sale demonstrând caracterul Său şi proclamând apelul Său final către lume, întreita solie îngerească.

Adevărul puternic al acestei întreite solii îngereşti ar putea să frângă total amăgirile lui Satana dacă ar fi proclamat aşa cum intenţionează Dumnezeu. Mesajul primului înger duce lumii Evanghelia, anunţă că trăim în timpul judecăţii de cercetare pre-adventă şi cheamă orice popor, neam, limbă sau norod să-I dea slavă lui Dumnezeu, în calitate de Creator, păzind Sabatul zilei a şaptea. Îngerul al doilea anunţă căderea Babilonului, pentru ca în final, cel de-al treilea înger să ne avertizeze  — într-un limbaj prea clar pentru a fi înţeles greşit — să nu ne închinăm fiarei, nici icoanei ei şi nici să nu primim semnul răzvrătirii ei, care este un semn de neloialitate faţă de Cuvântul lui Dumnezeu.

Deci nu e de mirare că Satana face tot posibilul ca să atace mişcarea adventistă de ziua a şaptea în încercarea de a ne submina influenţa în teritorii care pretinde că îi aparţin. În timpul ce noi ne rugăm pentru puterea transformatoare a Duhului Sfânt şi pentru renaşterea şi reforma adevăratei evlavii, cel rău se opune fiecăruia dintre noi la fiecare pas.

Prinţul răului se luptă pentru orice palmă de teren pe care poporul lui Dumnezeu înaintează în călătoria lui spre cetatea de sus. În toată istoria bisericii, nicio reformă nu a putut fi înfăptuită fără să întâmpine piedici serioase.

Tragedia veacurilor, page 396 (orig.)

Deşi persecuţia generalizată se află în viitor, în prezent Satana încearcă să lucreze din interior pentru a slăbi biserica prin disensiuni, neînţelegeri şi conformare cu lumea.

Satana încearcă mereu să dezbine credinţa şi inima poporului lui Dumnezeu.  El ştie bine că unitatea este puterea lor şi divizarea este slăbiciunea lor. Este important şi esenţial ca toţi urmaşii lui Hristos să înţeleagă planurile lui Satana şi, făcând front comun, să ţină piept atacurilor lui şi să-l înfrângă. Ei trebuie să depună eforturi continue pentru a înainta împreună, chiar dacă i-ar costa sacrificii.

Mărturii, vol. 3, page 435 (orig.)

Satana încearcă de asemenea să ne zădărnicească eforturile prin diversiuni lumeşti, cum ar fi competiţii sportive, internet, reţele de socializare, televiziune şi multe alte activităţi distractive. El caută să-i absoarbă total pe oameni prin afaceri financiare sau ocupaţii mercantile. El face uz de obiceiurile proaste privind sănătatea şi lipsa respectului faţă de legile naturii pentru a slăbi mintea şi a amorţi simţurile. El face uz de scepticismul cu privire la veridicitatea Bibliei privind originea vieţii şi începuturile istoriei lumii. El încearcă să producă dispute şi dezacord cu privire la doctrina Bibliei pentru ca mărturia noastră evanghelistică să nu-şi atingă ţinta, prin neîncrederea şi disputele din mijlocul nostru.

El îi îndeamnă pe oameni să înainteze independent de trupul bisericii. (Manuscris 20, pag. 369). Dar Duhul profeţiei spune că biserica este o armată victorioasă care ar trebui să înainteze împreună, la unison. Manuscris 37, 1886, ne aminteşte că „nimeni nu trebuie să acţioneze independent de centru” şi că acţiunea independentă „va face rău şi va produce dezordine”.

Suntem avertizaţi că, la sfârşitul timpului, Satana va inspira indivizi care vor predica faptul că reforma în biserică înseamnă renunţare la punctele noastre unice de doctrină cu scopul ca oamenii să ni se alăture mai uşor.

Conformarea cu obiceiurile lumii duce biserica în lume; niciodată ea aduce lumea la Hristos. Familiaritatea faţă de păcat va face ca acesta, în mod inevitabil, să pară mai puţin respingător. Acela care alege să se unească cu slujitorii lui Satana în curând nu se va mai teme de stăpânul lor.

Tragedia veacurilor, pag 509 (orig.)

Fraţi şi surori, singura noastră speranţă este să credem statornic în Cuvântul lui Dumnezeu, să ne încredem în sfatul inspirat şi în conducerea Duhului Sfânt şi să ne rugăm fierbinte. Fără aceste puncte cardinale cereşti, cu siguranţă vom cădea pradă călăuzirii greşite a lui Satana.

Nu faceţi exerciţii de interpretare a Bibliei

Metodele istorico-critice şi de critică înaltă privind interpretarea biblică afectează negativ înţelegerea clară a temelor şi subiectelor Bibliei. Atunci când căutăm să cunoaştem voia lui Dumnezeu prin intermediul studiului Cuvântului Său, nu trebuie să ne bazăm pe interpretări ciudate și să facem exerciții de interpretare pentru a trage concluzii care nu reies evident dintr-o lectură simplă a textului.

Într-o călătorie recentă, am auzit un proverb african interesant: „Când citeşti Biblia cu susul în jos, vei obţine o înţelegere aidoma” Tragedia veacurilor, pag. 598 (orig.) spune: „Limbajul Bibliei trebuie să fie explicat după înţelesul lui evident, afară de faptul că se foloseşte un simbol sau o figură de stil…. Dacă oamenii ar lua Biblia aşa cum stă scris, dacă n-ar exista învăţători falşi, care să-i rătăcească şi să le încurce minţile, s-ar face o lucrare care ar produce bucurie îngerilor şi care ar aduce în staulul lui Hristos mii şi mii de oameni care acum pribegesc în rătăcire”.

Faptele apostolilor,  pag. 474 (orig.) ne spune cu precizie ce metode va folosi cel rău pentru dezarmarea şi subminarea misiunii noastre:

Ca şi în zilele apostolilor, oamenii încercă azi ca, prin tradiţie şi filozofie, să distrugă credinţa în Scripturi, iar prin sentimentele plăcute produse de ‚înalta critici’, de evoluţie, de spiritism, de teosofie şi panteism, vrăjmaşul neprihănirii caută să îndrume suflete pe cărări interzise. Pentru mulţi, Biblia este ca o candelă fără untdelemn, pentru că ei şi-au îndrumat gândurile pe căile credinţei speculative care produce înţelegere greşită şi confuzie. Lucrarea ‚înaltei critici”, care disecă, presupune şi reconstruieşte, distruge credinţa în Biblie ca revelaţie divină. Ea jefuieşte Cuvântul lui Dumnezeu de puterea de a-i călăuzi, înălţa şi inspira pe oameni. Prin spiritism, mulţimi de oameni sunt învăţaţi să creadă că dorinţa este legea cea mai înaltă, că desfrâul este libertate şi că omul este răspunzător numai faţă de sine însuşi.

Isus ne previne în Matei 24:24 cu privire la planurile lui Satana: „Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi, vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi”, adică pe mine şi pe tine.

Având în vedere ce ştim despre evenimentele ultimelor zile, este esenţial să ştim ce credem şi de ce credem aşa. În cartea The Faith I Live By, pag. 345, suntem sfătuiţi să studiem Scriptura, în mod deosebit cartea Apocalipsei: „Să acordăm mai mult timp studiului Bibliei. Noi nu înţelegem Cuvântul aşa cum ar trebui. Cartea Apocalipsei începe cu o poruncă ce ni se adresează de a înţelege descoperirea conţinută în ea… Când…  vom înţelege ce înseamnă această carte pentru noi, o mare redeşteptare se va vedea printre noi”.

Astăzi, noi, ca lideri ai bisericii lui Dumnezeu, nu trebuie să întoarcem spatele mandatului nostru ceresc. Responsabilitatea noastră ca lideri umili ai lui Dumnezeu este de a da un exemplu în ceea ce priveşte studierea sârguincioasă a Bibliei şi rugăciunea neîncetată. Aceia care neglijează studiul vor fi lăsaţi să accepte erezia ca adevăr, întrucât adevărul lui Dumnezeu nu a fost înrădăcinat în minte.  (Tragedia veacurilor, pag. 523 orig.).

Tragedia veacurilor, pag, 593 (orig.), spune că „numai aceia care şi-au întărit mintea cu adevărurile Bibliei vor rezista în ultimul mare conflict”.

Prieteni, vă îndemn pe toţi să studiem şi să memorăm Cuvântul lui Dumnezeu şi să ne întărim mintea cu el; astfel, nu vom fi întorşi de la adevăr la rătăcire de amăgirile finale ale lui Satana (Signs of the Times, 11 nov. 1889).

Timpul pe acest Pământ este scurt. Încercarea este aproape. Pregătirea de a-L vedea pe Dumnezeu faţă în faţă prin pocăinţă şi părăsirea păcatului trebuie făcută acum. Tragedia veacurilor, pag. 425 (orig.) explică: „Cei care vor trăi pe Pământ când lucrarea de mijlocire va înceta în Sanctuarul ceresc, vor trebui să stea în faţa unui Dumnezeu sfânt fără Mijlocitor. Hainele lor trebuie să fie fără pată, caracterele lor trebuie să fie curăţite de păcat prin sângele ispăşirii. Prin harul lui Dumnezeu şi prin eforturile lor stăruitoare, trebuie să fie biruitori în lupta cu cel rău.”

Totuşi, nu interpretaţi greşit citatul acesta, gândindu-vă că nu aveţi nevoie de Hristos şi că prin propriile fapte veţi obţine mântuirea. Adventiştii de ziua a şaptea cred că doar prin harul şi neprihănirea lui Hristos avem viaţa veşnică.

Cu toate acestea, atunci când vine timpul de încercare, lucrarea de mijlocire este încheiată. Caracterul vostru nu va mai putea fi îmbunătăţit şi destinul vostru veşnic va fi hotărât.  De aceea, noi trebuie să fim în fiecare zi reînviaţi şi reformaţi prin studierea Bibliei şi prin legătura rugăciunii cu Hristos. Noi trebuie să primim neprihănirea Sa atotcuprinzătoare prin îndreptățire și sfințire și să ajungem zilnic, prin puterea Sa, tot mai asemănători cu El.

Noi nu avem o neprihănire a noastră, care să împlinească cerinţelor legii lui Dumnezeu. Dar Domnul Hristos a creat o cale de scăpare pentru noi. El a trăit pe pământ în mijlocul încercărilor şi ispitelor, ca acelea cu care ne confruntăm noi. El a trăit o viaţă fără păcat. A murit pentru noi şi acum Se oferă să ne ia păcatele şi să ne dea neprihănirea Sa. Dacă vă predaţi Lui şi-L primiţi ca Mântuitor personal, atunci, oricât de păcătoasă ar fi viaţa voastră, datorită Lui sunteţi socotiţi neprihăniţi. Caracterul Domnului Hristos este pus în locul caracterului vostru, şi sunteţi primiţi înaintea lui Dumnezeu ca şi când n-aţi fi păcătuit niciodată.

Mai mult decât atât, Domnul Hristos schimbă inima. El locuieşte prin credinţă în inima ta. Trebuie să păstrezi această legătură cu Hristos prin credinţă şi printr-o continuă consacrare a voinţei tale în slujba Lui; atâta vreme cât faci acest lucru, El va lucra în tine şi voinţa şi înfăptuirea, după buna Sa găsire cu cale… Nu avem nimic în noi înşine cu care să ne mândrim. Nu avem nici un motiv pentru înălţare de sine. Singura noastră speranţă este neprihănirea Domnului Hristos, care ne este atribuită, şi acea lucrare prin care Duhul Sfânt lucrează în şi prin noi.

Calea către Hristos, pag. 62, 63 (orig.)

Cu privire la această relaţie cu Hristos, citim şi în cartea Faith and Works, pag.  25, 26: „Când oamenii vor învăţa că nu pot câştiga neprihănirea prin meritele propriilor fapte şi când vor privi neabătut şi cu deplină încredere la Isus Hristos ca singura lor speranţă, nu va mai fi loc atât de mult pentru sine şi atât de puţin pentru Isus… Dumnezeu lucrează cu darurile pe care le-a dat omului şi Se foloseşte de acestea, iar omul, ca părtaş de natură divină şi făcând lucrarea lui Hristos, poate  să devină biruitor şi să câştige viaţa veşnică… Combinaţia dintre puterea divină şi agentul uman poate asigura un succes deplin, pentru că neprihănirea lui Hristos împlineşte totul”.

Neprihănirea lui Hristos este atotcuprinzătoare. Nu avem cu ce să ne mândrim. Suntem total dependenţi de El. Supunerea faţă de Dumnezeu şi smerenia înaintea Lui sunt necesare la acest Consiliu anual şi în zilele care ne stau în faţă, când vom înfrunta eforturile tot mai mari ale lui Satana de a împiedica lucrarea noastră pentru Hristos. Vom avea biruinţă doar dacă ne vom sprijini total pe Hristos, pe neprihănirea şi puterea Sa. În acest război spiritual, biruinţa este în Hristos şi în nimic altceva.

Fraţi şi surori, nu faceţi nicio greşeală: războiul este cât se poate de real. Atacurile celui rău nu sunt doar teorie, iar noi nu putem opune lor fără puterea continuă a lui Dumnezeu.

Cel rău a încercat să-mi anihileze familia

Permiteţi-mi să vă împărtăşesc câteva dintre experienţele recente din familia mea. Avem trei fiice minunate şi trei gineri de asemenea, cu opt nepoţi la fel de minunaţi. Mulţi dintre voi îl cunoaşteţi pe Edward, nepoţelul meu de 2 ani, fiul primei noastre fiice, Emilie, şi al ginerelui meu, Kameron. Poate că aţi auzit de lupta pe care o duce Edward şi de rezultatele ei din ultimele opt luni. Deşi Îi aducem laudă lui Dumnezeu  pentru că nu mai are cancer, Edward are probleme neurologice din cauză că a dezvoltat anticorpi la cancer, care îi atacă acum creierul. Îi mulţumim lui Dumnezeu că tratamentul dă rezultate, dar gradul în care se va recupera rămâne incert.

Cei mai mulţi dintre voi nu ştiţi că băieţelul de 15 luni al celei de a doua noastre fiice, Elizabeth, şi al soţului ei, David, a fost diagnosticat cu o mutaţie genetică rară, atât de rară încât doar alte două persoane în lume o au. Micuţul James ne este atât de drag încât ni se frânge inima când ne gândim la cât de gravă este situaţia lui şi la pericolul pe care îl prezintă pentru starea lui de sănătate viitoare. Nu este un drum uşor, şi vă rog să vă rugaţi Domnului pentru James şi părinţii lui.

Cel mai recent, cea de-a treia fiică a noastră, Catherine, şi soţul ei, Bob, până acum trei săptămâni au aşteptat să se nască cel de-al treilea copil al lor. Din păcate însă l-au pierdut. Ar fi fost cel de-al nouălea nepot al nostru. După o naştere prematură la patru luni, ea a ţinut în braţe un copil perfect format. Atunci când Domnul va reveni, băieţelul lui Catherine va fi aşezat în braţele ei din nou şi va creşte mare în ceruri.

În ultimul an, cel rău a încercat să anihileze pe fiecare dintre cele trei fiice ale mele, familiile lor şi pe noi, ca părinţi. Dar nu va reuşi în demersul lui. Dumnezeu este la cârmă. El va ieşi biruitor. Credinţa fiicelor mele şi a familiilor lor este puternică în Domnul!

Fraţi şi surori, niciunul dintre noi nu este scutit de atacurile celui rău. El caută să submineze lucrarea noastră pentru Domnul. Toţi suntem în situaţia aceasta. Sunt mulţi aici care trec prin situaţii mai grele. Noi nu putem decât să fim puternici dacă ne încredem total în puterea lui Dumnezeu de a ne susţine şi de a ne ajuta să devenim tot mai asemenea Lui.

Când privim cum se dezintegrează această lume în toate domeniile — politic, economic, social, ecologic şi ecumenic — mai există vreo îndoială că vedem semnele revenirii în curând a lui Isus?

Cel rău va încerca să ne submineze eficienţa prin provocări de natură fizică. Rugaţi-vă pentru dragii noştri membri în Africa de vest — care se confruntă cu terifiantul virus Ebola— unde mii de oameni au fost infectaţi şi au murit. Rugaţi-vă pentru cei care lucrează pentru alinarea suferinţei, incluzând aici Spitalul adventist Cooper din Monrovia, Liberia.

Cel rău vrea să înăbuşe proclamarea soliei adventiste prin războaie şi veşti de războaie. Rugaţi-vă pentru puţinii membri ai bisericii din Irak, pentru mâna de membri din Siria şi pentru miile de membri care se confruntă cu tratamentul oribil din partea fanaticilor. Rugaţi-vă pentru biserica lui Dumnezeu din Orientul Mijlociu, unde membrii împărtăşesc solia adventă în circumstanţe deosebit de dificile. Rugaţi-vă pentru membrii bisericii noastre şi pentru ceilalţi cetăţeni din Ucraina, care se află într-o zonă de război. Rugaţi-vă ca Dumnezeu să folosească aceste situaţii dificile pentru a proclama cu şi mai mare putere întreita solie îngerească.

Ecumenism şi muzică carismatică

Rugaţi-vă pentru cei din poporul rămăşiţei lui Dumnezeu a căror mărturisire distinctă este neutralizată de activitatea ecumenică.

Acesta este un sfat de-al meu, nu un ordin: Staţi departe de orice asociaţie sau eveniment ecumenic. Ele subminează adevărul  descoperit în Apocalipsa 13. Noi trebuie să ne comportăm ca nişte conducători în domeniul relaţiilor publice şi al libertăţii religioase. Trebuie să avem relaţii cu oamenii şi cu organizaţiile, dar şi să evităm încurcăturile/complicaţiile ecumenice care pretind că aduc unitate.  Unitatea adevărată se va realiza doar atunci când Hristos va reveni să ne ia acasă.

Putem vedea chiar cu ochii noștri cum se împlinește capitolul 13 din Apocalipsa, cum Roma are ocazii tot mai mari să influențeze lumea. Conducători ai bisericii lui Dumnezeu, încurajaţi-i pe pastorii voştri să nu invite pe clericii altor religii să predice în Sabat în bisericile noastre. Deşi este important să fim prietenoşi cu cei din alte biserici, inclusiv cu clericii, şi să asigurăm ocazii de creştere spirituală,  nu trebuie să le cerem celor care nu cunosc tot adevărul lui Dumnezeu să predice de la amvoanele noastre. Nu cedaţi tentaţiei de a fi atât de familiari cu alte organizaţii religioase, încât să cădeţi în capcana celui rău de subminare a propriei eficienţe prin legături ecumenice nebiblice.

Isus a spus în Matei 24:14: „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul”.  Acest lucru se întâmplă chiar acum.

Ni se spune de asemenea că societatea va deveni asemenea Sodomei şi Gomorei chiar înainte de revenirea lui Isus. Şi acest lucru se întâmplă chiar acum. Observăm acceptarea generală, largă a păcatelor care au făcut să cadă foc din cer, distrugând cele două cetăţi.

Minciuna şi înşelăciunea de tot felul au pătruns în toate straturile societăţii. Preziceri privind colapsul financiar se aud la tot pasul. Dezastrele naturale sau provocate de om se văd pretutindeni în lume. Tragedia veacurilor, pag. 587, 590, 592 şi 607 (orig.), ne spune că dezastrele, decăderea morală şi  crizele financiare chiar din această ţară (SUA) vor conduce pe slujitorii religioşi apostaţi să cheme cetăţenii să ceară impunerea legii duminicale, iar lumea va răspunde acestei chemări.

Cel rău încearcă să neutralizeze biserica lui Dumnezeu prin tendinţa de a accepta muzica şi închinarea de tip carismatic şi penticostal, care au în centru pe membrii bisericii şi pe cei care conduc serviciul de închinare şi nu urmăresc adevărata închinare a lui Dumnezeu. Înţelegerea greşită a închinării ne conduce în miezul soliilor celor trei îngeri, întrucât ele urmăresc să-i întoarcă pe oameni la adevărata închinare a lui Dumnezeu, nu la o experienţă falsă, euforică, ci la o legătură spirituală veritabilă cu Dumnezeu prin studiul Bibliei şi rugăciune.

Chiar marţi, pastorul Mansfield Edwards, preşedintele Conferinţei Ontario, mi-a spus despre povara sa mare şi despre cartea pe care a scris-o în această privinţa. Sper ca toţi să purtaţi povara de a-i întoarce pe oameni la adevărata închinare a lui Dumnezeu.

Pe lângă aceasta, spiritismul a luat un mare avânt. Programele de televiziune care descriu lucrarea spiritelor celor morţi în viaţa celor vii au devenit o obişnuinţă. Spiritismul a intrat în viaţa oamenilor în multe feluri, şi influenţa lui se răspândeşte în orice cultură a lumii. Nimeni nu este scutit. Tragedia veacurilor, pag. 554, ne spune: „Spiritismul ne învaţă că ‚omul este o creatură a progresului, că destinul lui, chiar de la naştere, este să progreseze, până în veşnicie, spre Dumnezeu’”.

Ce sunt învăţaţi copiii în şcolile publice? Omul este o creatură a progresului, a evoluţiei. Tragedia veacurilor, pag. 588, confirmă că, în conflictul final,

Linia de demarcaţie dintre pretinşii creştini şi cei nelegiuiţi este cu greu observată. Membrii bisericii iubesc ce iubeşte lumea şi sunt gata să se unească cu ea, iar Satana este hotărât să-i unească într-un singur corp şi astfel să-şi întărească puterea, aruncându-i pe toţi în brațele spiritismului. Devine tot mai clar că singura noastră apărare împotriva înşelăciunilor vrăjmaşului este să ne întărim mintea prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Contraofensiva lui Dumnezeu din Apocalipsa

Pe măsură ce conflictul dintre adevăr şi rătăcire se dezvoltă în Apocalipsa (18:1-4), avem o imagine extraordinară a contraofensivei lui Dumnezeu:

După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare, şi a zis: ‚A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei’. Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: ‚Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!

Lucrarea îngerului din Apocalipsa 18 este un simbol profetic al ploii târzii. Sub puterea şi conducerea Duhului Sfânt, poporul rămăşiţei lui Dumnezeu trebuie să demaşte păcatele Babilonului. Satana este foarte conştient de acest lucru, şi obiectivul lui precis în aceste clipe de încheiere ale istoriei Pământului este să atace pe poporul lui Dumnezeu, pe mine şi pe tine, şi să submineze solia adventistă de ziua a şaptea. El doreşte să-i ţină în întuneric şi în nepocăinţă pe cât mai mulţi cu putinţă, până când lucrarea de Mijlocitor al lui Isus Hristos se va încheia în sanctuarul ceresc.

Dar Duhul Sfânt înzestrează şi dă putere rămăşiţei de a-şi împlini misiunea! In Tragedia veacurilor,  pag. 612 (orig.), avem o descriere răscolitoare a poporului lui Dumnezeu din zilele finale: faţa lor radiază de prezenţa Duhului; merg în grabă din loc în loc să proclame întreita solie îngerească; fac semne şi minuni; vindecă pe cei bolnavi; îi ajută pe oameni să stea de partea adevărului lui Dumnezeu, atunci când Duhul lucrează o convingere profundă în inimă;  taie legăturile care i-au ţinut cândva legaţi de rătăcire.

Duhul şi puterea lui Dumnezeu vor fi turnate peste poporul Său. Desigur că Satana doreşte să împiedice redeşteptarea şi reforma din mijlocul rămăşiţei. Ca o contrafacere, Satana va aduce o falsă redeşteptare în bisericile aflate sub influenţa lui. Oamenii vor crede că Dumnezeu face lucruri minunate în mijlocul lor, dar puterea nu este de la Dumnezeu. Prin această redeşteptare falsă Satana va răspândi influenţa lui printre bisericile creştine (Tragedia veacurilor, pag. 464 orig.).

Aşadar, vor exista două redeşteptări contradictorii, o redeşteptare reală, adevărată, în mijlocul rămăşiţei, şi o redeşteptare falsă printre aceia care vor respinge întreita solie îngerească din Apocalipsa 14:6-12. Datorită adevăratei redeşteptări, rămăşiţa va avea de înfruntat o provocare nemaiîntâlnită şi un atac teribil din partea celui rău. El este ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. El îi urmăreşte pe toţi prin atacuri fizice directe, prin automulţumire spirituală, prin divizare congregaţională, neînţelegeri denominaţionale, necredinţă personală sau apatie laodiceană. Noi avem nevoie să ne încredem total în Isus, în Cuvântul Său Sfânt şi în Spiritul profeţiei.

Citiţi Biblia şi Spiritul profetic

La punctul acesta aţi putea spune: „De ce face referire mereu fr. Wilson la Biblia şi Spiritul profetic? Nu este Biblia suficientă pentru tot ceea ce trebuie să ştim?” Sigur că da. Ca adventişti de ziua a şaptea noi credem în principiul Sola Scriptura. Noi credem că Sfânta Scriptură, Cuvântul lui Dumnezeu, este autoritatea supremă a credinţei şi practicii creştine, în totalitatea lor. Tocmai în acest Cuvânt al lui Dumnezeu, Domnul descoperă faptul că poporul Său din vremea sfârşitului va avea drept călăuză darul profetic! Spiritul profeţiei este o binecuvântare minunată, care ne conduce înapoi la Biblia şi face mai clare semnificaţia şi aplicaţia ei pentru viaţa noastră.

Am simţit o povară mare în călătoriile mele în toată lumea, atunci când am vorbit în atât de multe locuri în ultimii patru ani pentru a reaprinde prin puterea Duhului Sfânt dragostea pentru Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu şi pentru binecuvântările însemnate ale Spiritului profetic. Dragi colegi, vă implor să-I permiteţi lui Dumnezeu să vă vorbească prin Cuvântul Său şi prin Spiritul profetic pe durata acestui consiliu anual și nu numai.

Tocmai în acest Cuvânt al lui Dumnezeu şi în Mărturia lui Isus — Spiritul profetic — descoperim identitatea ca biserică a rămăşiţei lui Dumnezeu şi trimiterea divină ca soli ai lui Dumnezeu la final de istorie. Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea i-a fost încredinţată proclamarea mesajului salvator al lui Dumnezeu — un mesaj de „Misiune în marile oraşe”, un mesaj de „slujire extinsă privind sănătatea”, un mesaj de „misiunea în lumea întreagă”, un mesaj care înglobează programele departamentelor, instituţiilor şi organizaţiilor noastre, un mesaj care înglobează tot ce susţinem noi în cele 28 de puncte de credinţă, mesajul că Hristos revine în curând pe norii cerului, în slavă! Aşa cum ne spune tema viitoarei sesiuni a Conferinţei Generale 2015: „Scoală-te. Luminează. Isus vine!”

Avem nevoie de această putere reformatoare din ceruri. Cuvântul lui Dumnezeu să răsune cu putere din gura fiecăruia dintre noi, atunci când ne angajăm total în evanghelizare personală sau publică, în orice formă posibilă, în această ultimă proclamare măreaţă a mesajului cuprins în Apocalipsa 14 şi 18.

Primul pas în această redeşteptare care va pregăti pe poporul lui Dumnezeu pentru ploaia târzie este recunoaşterea personală a păcatului şi a slăbiciunii noastre. Făcând acest pas, rămăşiţa va căuta să aibă o relaţie mai strânsă cu Isus prin pocăinţă adevărată şi renunţare la păcat. Tragedia veacurilor, pag. 623 (orig.) spune:

În viaţa aceasta, trebuie să îndepărtăm păcatul de la noi prin credinţa în sângele ispăşitor al lui Hristos. Mântuitorul nostru scump ne invită să ne unim cu El, să unim slăbiciunea noastră cu puterea Lui, neştiinţa noastră cu înţelepciunea Lui, nevrednicia noastră cu meritele Sale.

Un spirit minunat la Consiliul anual

În aceste scene de sfârşit ale istoriei Pământului, nu uitaţi că cel rău încearcă să submineze orice şi tot ce facem — chiar şi la acest Consiliu anual. Prin puterea lui Dumnezeu, să fim în totul respectuoşi, iubitori, asemenea lui Hristos în discuţiile şi schimburile noastre de opinie, pe durata acestui Consiliu anual, indiferent de subiectul pe care îl vom aborda.

În presesiunea acestui Consiliu, am văzut cum a lucrat Duhul Sfânt pentru a crea un spirit minunat printre administratorii Conferinţei Generale şi ai diviziunilor, în discuţiile noastre privind chestiuni dificile. A fost un răspuns direct la rugăciunile noastre stăruitoare. Dumnezeu ne-a condus într-un mod minunat.

De fapt, administratorii Conferinţei Generale şi ai diviziunilor au votat marţea trecută următorul apel toţi cei prezenţi la acest Consiliu anual: „Noi, administratorii Conferinţei Generale şi ai diviziunilor facem apel la toţi participanţii Consiliului anual să se accepte ca fraţi şi surori în Hristos, indiferent de diferenţele de opinie pe anumite subiecte. Facem apel la manifestarea între noi a spiritului lui Hristos şi a respectului umil în cuvintele şi activităţile noastre pe durata acestui Consiliu şi după aceea. Purtarea şi atitudinea noastră umilă, prin puterea lui Dumnezeu, vor vorbi din plin celor care ne privesc. Facem un apel stăruitor ca să facem tot ce ne stă putere să întărim biserica şi această minunată mişcare adventă. Ne bazăm în totalitate ca Hristos să ne dea un spirit unificator de care avem nevoie pentru proclamarea întreitei solii îngereşti în aceste zile de pe urmă ale istoriei Pământului”.

Acţionând asemenea lui Hristos, vorbind cu respect deosebit şi cu dragoste, noi trebuie să ne sprijinim doar pe Hristos şi Cuvântul Său, în aceste vremuri când totul se clatină în jurul nostru. Doar Cuvântul nostru ne dă putere. Last Day Events, pag. 173, ne explică: „Suntem într-o vreme de clătinare, într-o vreme când tot ce poate fi clătinat va fi clătinat. Domnul nu îi va ierta pe cei care cunosc adevărul, dacă ei nu ascultă de poruncile Lui prin cuvânt şi fapte”.

Aşezându-ne pe temelia lui Dumnezeu, vom găsi putere şi biruinţă în puterea Sa, nu a noastră. Doar aşa îl vom putea împiedica pe Satana să ne zădărnicească eforturile. Tragedia veacurilor, pag. 530 (orig.) spune:

Satana este conştient că sufletul cel mai slab care rămâne în Hristos este mai mult decât un adversar pentru oştile întunericului şi că, dacă s-ar descoperi, ar întâlni o împotrivire categorică. De aceea caută să-i îndepărteze pe soldaţii crucii din fortăreaţa lor puternică, în timp ce el stă la pândă cu forţele sale, gata să-i distrugă pe toţi aceia care se aventurează pe terenul lui. Numai cu o încredere totală în Dumnezeu şi în ascultare de toate poruncile Sale putem fi în siguranţă.

Nu ne putem permite riscul amânării. Trebuie să întreţinem legătura noastră cu Hristos în orice vreme pentru a combate viclenia celui rău. Dumnezeul nostru este atotputernic şi va învinge obstacolele puse în calea noastră de Satana şi oastea lui cea rea. O fortăreaţă puternică este Dumnezeul nostru! El este Alfa şi Omega! Este Cel atotputernic, Domn a toate. Numele Său este Minunat!

Turist danez botezat în Mongolia

Călătorind în jurul lumii, eu şi Nancy am văzut puterea lui Dumnezeu lucrând în viaţa multor oameni, pentru că El a chemat bărbaţi, femei, tineri şi copii la o viaţă de angajament şi misiune. Aş putea să vă spun multe istorisiri, dar azi nu e timp suficient pentru toate. Totuşi, am să vă povestesc ceva cu adevărat inspirator.

Foarte recent am primit un email de la nişte prieteni buni din Australia, Peter and Nerida Koolik, care lucrează ca voluntari la construirea de biserici în Mongolia. Lucrarea lui Dumnezeu înfloreşte în această ţară seculară şi budistă , unde pastorul Elbert Kuhn, preşedinte de misiune, şi pastorul Jai Ryong Lee, de la diviziune,  oferă călăuzire spirituală şi evanghelistică.

De curând, s-a desfăşurat la Ulan Bator un puternic program „Misiune în oraşe”.  Purtând numele de UB14, asemănător cu NY13, demersul evanghelistic a ajuns la sute de persoane, inclusiv la Belinda şi Marcus Keizer, care se bucurau de o călătorie departe de căminul lor, din Olanda. Belinda era membru adventist de ziua a şaptea, dar Markus amânase hotărârea de a se boteza, gândindu-se că poate vor fi un loc, o vreme când să răspundă chemării lui Hristos.

De-a lungul anilor, ei vizitaseră multe locuri frumoase şi întâlniseră mulţi oameni minunaţi. De curând, ei începuseră să vorbească mai mult despre Dumnezeu şi religie, iar Marcus şi-a predat în sfârşit inima lui Hristos. Totuşi, s-a gândit că poate cândva, undeva, pe drumurile lor, va răspunde chemării la botez, neştiind cum urma să-i conducă Dumnezeu.

După cinci luni de luni de călătorie şi trăind experienţa călăuzirii lui Dumnezeu, ei au sosit în Ulan Bator fără să ştie nimic despre UB14. Au mers pe internet şi au găsit Biserica Centrală Adventistă de Ziua a Şaptea. Era prima biserică pe care se hotărâseră să o viziteze de când părăsiseră Olanda, exact la timpul potrivit.

Au găsit un taximetrist vorbitor de lb. engleză care i-a dus la biserica adventistă, unde au fost surprinşi să audă predicând un pastor vorbitor de lb. engleză. Au fost primiţi cu căldură de biserică, au participat la întâlnirile programului evanghelistic UB14 şi l-au ascultat predicând pe pastorul Bob Folkenberg jr., preşedintele Uniunii de Misiuni Chineze, despre Hristos şi întreita solie îngerească.

Marcus a spus:  „L-am ascultat pe pastorul Folkenberg vorbind despre Isus, Duhul Sfânt şi botez. Pentru noi nu a fost o coincidenţă. A fost ca şi cum Dumnezeu spunea: ‚Aceasta este ocazia pe care ţi-ai dorit-o; opreşte-te din alergare.”

Marcus a răspuns apelului pastorului Folkenberg şi a decis să fie botezat a doua zi.

Marcus povestea: „A fost un moment special pentru noi toţi. Luarea deciziei m-a făcut să mă simt bine, însă vremea rece, furtuna şi ploaia care zguduiau maşina în acea seară ne-au făcut să ne temem puţin că vom ajunge în râul rece ca gheaţa. Fiind botezat în natură, împreună cu peste 100 de mongoli, auzind nişte istorii de viaţă incredibile, trăind căldura familiei adventiste, am primit un certificat de botez în lb. mongolă. Din toate punctele de vedere, Sabatul din 13 septembrie — acum câteva zile — a fost o zi memorabilă şi cu siguranţă cea mai specială zi a călătoriei noastre.”

Primirea puterii fără margini a lui Dumnezeu

Fraţi şi surori, eu spun: „Lăudat fie Dumnezeu pentru modul minunat şi puternic în care influenţează puterea oamenilor de pe tot globul, atunci când ei se smeresc înaintea Lui!” El Se mişcă deasupra acestui Pământ şi deasupra oamenilor într-un mod neobişnuit.

Dacă vom cădea la picioarele lui Hristos renunţând la păcatele noastre, cerând iertare şi putere de la Dumnezeu, pentru a ne opune planurilor de zădărnicire ale vrăjmaşului, Dumnezeu ne va da din ceruri putere nelimitată pentru a trăi o viaţă nouă, aşa cum trăieşte acum Marcus.

Singura noastră apărare împotriva încercării celui rău de a submina lucrarea noastră este să ne smerim înaintea Domnului nostru, care a creat Pământul nostru în şase zile literale, şi să-I permitem să re-creeze în noi o inimă nouă prin redeşteptare şi reformă.

Citatul cunoscut vine din Mărturii selectate, cartea 1, pag 121: „Redeşteptarea adevăratei evlavii printre noi este cea mai urgentă dintre toate nevoile noastre. Ea ar trebui să fie prima noastră lucrare. … Redeşteptarea vine doar ca răspuns la rugăciune”. Evanghelizare, pag. 701 (orig.), ne asigură azi: „coborârea Duhului Sfânt asupra bisericii este ceea ce aşteptăm în viitor; dar este privilegiul bisericii să-L aibă acum. Căutaţi-L, rugaţi-vă pentru El, credeţi în El. Noi trebuie să-L avem, iar cerul aşteaptă să-L reverse”.

Dumnezeu ne va da putere să trăim şi să proclamăm puternica solie adventă. Întrucât cel rău caută să-i anihileze pe adventiştii de ziua a şaptea, nu staţi deoparte, ci rămâneţi în picioare prin puterea Duhului Sfânt, de partea adevărului lui Dumnezeu! Purtaţi cu îndrăzneală solia lui Dumnezeu. Domnul doreşte ca adevărurile distincte ale soliei adventiste să fie proclamate.

Staţi departe de tot ce subminează solia noastră sau întunecă doctrina noastră distinctă. Nu fiţi ispitiţi de cel rău să vă amestecaţi cu mulţimea sau să manifestaţi „corectitudine politică”. Nu proclamaţi un creştinism „generic” sau un „Hristos al harului ieftin”, care nu îndreaptă atenţia spre proclamarea în toată lumea a adevărurilor biblice distinctive — obiectivul principal pentru care a fost organizată Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea.

Solia pe care trebuie să o ducem nu este o solie pe care oamenii să proclame în ascuns. Ei nu trebuie să caute să o ascundă, să-i ascundă originea sau scopul. Promotorii ei trebuie să fie bărbaţi care nu vor avea pace nici zi, nici noapte… Noi nu trebuie să facem mai puţin importante adevărurile speciale care ne-au deosebit de lume şi au făcut din noi ceea ce suntem, că sunt marcate de interese veşnice. Dumnezeu ne-a dat lumină cu privire la lucrurile care se întâmplă acum, la acest sfârşit de timp, şi – cu pana sau glasul – trebuie să proclamăm lumii adevărul, nu într-un mod domol, lipsit de viaţă, ci prin manifestarea Spiritul şi în puterea lui Dumnezeu.

Mărturii către predicatori şi lucrători biblici, pag. 470 (orig.)

Cel Atotputernic a declarat că ne confruntăm cu un inamic viclean şi că doar bazându-ne pe Cuvântul Său vom fi puternici şi apăraţi.

Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.

Efeseni 6:10-13

Vorbind despre bătălia împotriva celui rău, Cugetări de pe Muntele fericirilor, pag. 119 (orig.) ne spune: „Luptele care se dau între cele două oştiri sunt tot aşa de reale ca şi acelea care se dau de armatele lumii acesteia, iar de rezultatul acestui conflict spiritual depinde soarta veşnică a tuturor”.

Aceste declaraţii ale Spiritului profetic rezumă declaraţia din Apocalipsa 18:1-4 şi explică responsabilitatea noastră ca poporul rămăşiţei Sale. Potrivit profeţiei Bibliei, noi suntem mişcarea profetică a lui Dumnezeu care proclamă mesajul profetic al lui Dumnezeu privind misiunea profetică a lui Dumnezeu. Dumnezeu aşteaptă ca noi să trăim experienţa redeşteptării finale, care Îl va îndreptăţi să ne dea ploaia târzie. El aşteaptă ca misiunea Evangheliei să fie adusă la îndeplinire şi aşteaptă de mult să revină.

Hristos Lumina lumii, pag. 633 (orig.) ne spune că „stă în puterea noastră să grăbim venirea Domnului, vestind lumii Evanghelia. Noi nu trebuie numai să aşteptăm, dar să şi grăbim venirea zilei Domnului”.

Satana pierde, Dumnezeu câştigă!

Fraţi şi surori, Isus vine curând! Pe măsură ce ne apropiem de minunata zi a revenirii lui Isus, încercările celui rău de a submina Cuvântul lui Dumnezeu vor fi complet înfrânte de puterea lui Dumnezeu şi de mesajul Său veşnic de iubire şi adevăr. Cel rău pierde; Dumnezeu câştigă! Aceasta este mesajul principal al temei Marii lupte, şi este privilegiul nostru să-I permitem lui Dumnezeu să ne folosească în acest mare efort spiritual de a duce adevărul lui Isus la orice fiinţă umană de pe planetă — „să cucerim lumea” prin incredibila putere a lui Dumnezeu.

Dacă aveţi vreo îndoială cu privire la puterea măreaţă a lui Dumnezeu şi triumful final în lupta împotriva celui rău, citiţi ultimele trei capitole din Apocalipsa care descoperă incredibila victorie a lui Dumnezeu. Citiţi ultimele trei capitole ale cărţii The Story of Redemption (Istoria răscumpărării). Capitolele intitulate „Încoronarea lui Hristos”, „A doua moarte” şi „Noul pământ” vă vor da mângâiere şi siguranţă.

Singura noastră speranţă viitoare este păstrarea unei legături personale cu Hristos. Singura noastră speranţă ca popor al lui Dumnezeu, speranţa mea şi a ta, este să clădim pe nimic altceva decât pe sângele şi neprihănirea lui Isus.

Sunteţi gata să vă supuneţi puterii lui Dumnezeu, să faceţi reformă şi redeşteptare în viaţa voastră, să vă protejaţi de leul care răcneşte şi de încercările de a submina mişcarea rămăşiţei lui Dumnezeu? Ca lideri adventişti de ziua a şaptea, acum la un pas de veşnicie, sunteţi dispuşi să vă goliţi inima de eul personal şi să Îi daţi lui Hristos locul care I se cuvine? Cerul depinde de credinţa şi supunerea noastră faţă de Isus Hristos, Mântuitorul nostru răstignit, înviat şi care vine curând. „Speranţa mea este zidită pe nimic altceva decât pe sângele şi neprihănirea lui Isus”.

Permiteţi-mi să vă întreb pe fiecare în parte: Eşti dispus să-I permiţi lui Hristos să aibă controlul deplin asupra vieţii tale acum şi în viitorul nemaipomenit pe care îl pregăteşte Dumnezeu pentru biserica rămăşiţei Lui? Dacă da, vreţi să ridicaţi în picioare şi să cântăm împreună un imn care să mărturisească despre speranţa noastră, care este doar în sângele şi neprihănirea lui Isus. Ce mărturie puternică despre Acela care ne-a chemat să ne supunem Lui şi să vedem cu ochii noştri victoria Sa finală împlinită prin proclamarea întreitei solii îngereşti!

Articol apărut pe AdventistReview, în 11 octombrie 2014.