James Merritt a petrecut mulți ani lucrând ca pastor senior în zona megabisericilor din Atlanta unde a înființat un cor puternic.
Apoi s-a gândit să schimbe modul de a lucra.
La vârsta de 50 de ani, a părăsit biserica baptistă din Snellville cu scopul de a planta o biserică nouă, adică 200 de oameni ce se întâlneau într-un spațiu închiriat al unui liceu situat la 19 kilometri de prima locație, cu sopul de a capta atenția noii generații.
La această biserică nu era și nici acum nu este cor. Și asta face ca biserica pastorului Meritt din Cross Pointe să se încadreze în trendul bisericilor contemporane.
Cele mai recente studii naționale făcute asupra bisericilor dovedesc faptul că formațiile corale nu-și mai găsesc locul în bisericile protestante cu populație albă.
Corurile rămân puternice în bisericile protestante de negri, unde 90 la sută dintre participanți spun că formația corală cântă la serviciul divin principal. Același lucru îl recunosc și 76 la sută dintre credincioșii catolici.
Însă, în cazul evanghelicilor conservatori, doar 40 la sută dintre credincoși spun că au parte de cor la serviciile divine, scăzând de la 63 la sută așa cum era acum 14 ani.
Printre cei care frecventează bisericile protestante liberale sau moderate, se observă o scădere de la 78 la sută în 1998, la 50 la sută în 2012.
Vânzările de imnuri corale a scăzut atât de mult în ultimii 4 ani încât editura bisericii metodiste, Abingdon Press a încetat să mai cumpere noi imnuri, a spus Mary Catherine Dean editor asociat.
Pastorul Meritt, fost președinte la Uniunea Baptistă din Sud, declară „eu nu critic corurile”.
Au fost mai multe motive care au dus la eliminarea corului la biserica din Cross Pointe.
„Dacă dorim ca un cor să fie de calitate, membrii corului ar trebui să se întâlnească cel puțin o dată pe săptămână pentru a repeta cel puțin două ore. În plus, de la un astfel de cor se așteaptă să cânte la fiecare serviciu divin, la programul de nașterea Domnului, și la evenimente speciale. Asta presupune o echipă, o orchestră, și o scenă destul de mare. Ori acest lucru costă bani. Când am început în 2003, am decis că ar fi mai bine dacă isprăvnicii nu ar investi în asta. Studiind mersul lucrurilor, am observat în ce direcție se îndreaptă trendul cultural. Tânăra generație nu are înclinație spre partea corală.” a spus pastorul Meritt.
Astăzi biserica din Cross Pointe, având aproape 2800 de membrii ce vin săptămânal să se închine, este „o biserică contemporană foarte unită, care slujește o categorie de oameni multietnică și diversă în două campusuri universitare.”
Părerea pastorului Meritt ce reflectă pe cea a specialiștilor care văd corurile împuținându-se, nu rămâne neauzită.
Oamenii nu mai doresc să cânte
Mary Preus, dirijor principal la corul bisericii luterane, Mântuitorul Nostru, din Minneapolis dă vina pe „cultura contemporană de performanță și expertiză. Realitatea arată că nu mai cântăm niciunde cum cântam înainte. Am crescut cu obișnuința de a cântă acasă, la școală și la biserică în fiecare săptămână. Acum oamenii cred că nu sunt suficient de buni să cânte” a spus dumneaei.
Oamenii se mută
Alan Purdum director al departamentului musică la biserica Howland Community de lângă Youngstown, din Ohio, a spus „unele coruri supraviețuiesc doar pentru că unii dintre prietenii mei și soția mea fac parte din ele”. În zilele de duminică dimineață, între 8 și 12 oameni alături de o soprană pe care o plătim cântă pentru cei 80 de oameni prezenți, pe când acum 40 de ani în urmă, un cor cu 30 de voci cântau pentru sutele de oameni din bănci.
Criză financiară a lovit puternic
„Muzica este un domeniu care poate fi dat la o parte când banii se împuținează la daruri” oricât de dureros ar suna, a spus Terre Johnson, decan la nivel național pentru muzica de închinare la Asociația Americană a dirijorilor de cor.
Acum 13 ani, când Joey Lott a fost ales director al departamentului de artă a închinării la biserica metodistă unită Maples Memorial din Olive Branch, Mississippi, în corul bisericii cântau 55 de personane. „În 2008 după ce a lovit criza financiară, am pierdut 15 membri din cor în 6 luni. Au trebuit să se mute în alt loc pentru a găsi de lucru. Acest lucru a condus la scădere. De atunci am scăzut la 25 de oameni în cor”, a spus Lott.
Și totuși, dirijorii de cor se adaptează și cântă
„Muzica contemporană nu pare să aibă putere pe termen lung” Eileen Guenther, profesoară de muzică corală la seminarul teologic din Wesley, Washinton
Sora Preus a petrecut zeci de ani lucrând la „a înviora bucuria cântării” pentru Mântuitorul Nostru. Ea face lucrul acesta folosind multă creativitate în alegerea muzicii și a regiei. Membrii corului nu stau într-un singur loc. Nu poartă haine speciale sau robe, spune sora Preus. Ei se ridică din bănci oriunde ar fi așezați și cântă”.
Și pentru că muzica corală poate pune de multe ori în dificultate chiar și pe cei mai talentați dintre membrii corului, își ia timp să caute o muzică mult mai accesibilă, optând adesea pentru muzică din Africa sau America Latină.
Nu ștergeți corul încă de pe listă, spune Eileen Guenther, profesoară de muzică corală la seminarul teologic din Wesley, Washinton și fostă președinte la asociația americană a organistilor.
„Bisericile sunt în căutarea unui stil care să fie cât mai antrenant. Din acest motiv muzica de cor este numită traditională. E doar o problemă de moment. Muzică contemporană nu pare să aibe putere pe termen lung” spune sora Guenther.
E posibil ca pe cale de dispariție să fie „corul de performanță” ce sunt înlocuite de coruri ce conduc întreaga biserică în cântare, spune Charles Bilingsley, pastor responsabil cu închinarea la biserica baptistă din Thomas Road, Lynchburg.
„Suntem în perioada când se formează noi biserici și multe dintre ele sunt mici. Dar văd că multe din aceste biserici vor prinde curaj și vor avea 20, 30, 40 oameni în cor” a spus dumnealui.
Biserica din Thomas Road, fondată de Jerry Falwell, are 300 de oameni care cântă în cor. Dar, principala lor sarcină este să fie o armată puternică de voci care să conducă pe oamenii lui Dumnezeu în prezența lui Dumnezeu.
Cathy Lynn Grossman este corespondent național pentru Religion News Service (Serviciul de Știri Religioase), specializându-se în articole cu referire la cercetări și statistici în religie, spiritualitate și etică.
Articol apărut în Religion News Service, pe 17 septembrie 2014 și preluat de Adventist Review, traducere Emilian Dospinescu
InfoMoldova publică acest articol de interes religios ca un serviciu pentru cititori. Opiniile exprimate în articol nu reflectă în mod necesar opiniile Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.
