O întâlnire deosebită a avut loc în Londra pentru a comemora aniversarea celor 500 de la Reformațiunea Protestantă și țintește într-un mod impresionant spre timpul profetic în care trăim.
Clerici importanți din mai multe biserici s-au adunat în Catedrala Westminster Abbey pe 31 octombrie 2017 pentru a semna un acord între Biserica Luterană și Biserica Romano Catolică care a încercat să rezolve o dezbatere importantă din centrul reformațiunii: îndreptățirea prin credință.
„Când Federația Mondială Luterană și Biserica Catolică a semnat Declarația Comună asupra Doctrinei Îndreptățirii în 1999, s-a decis asupra întrebării teologice fundamentale din 1517, într-un moment decisiv pentru toate bisericile în căutarea unității și împăcării” a declarat Arhiepiscopul de Cantembury Justin Welby, în timpul serviciul special, conform Anglican Communion News Service.
De la semnarea ei, declarația comună din 1999 a fost adoptată și de alte confesiuni protestante, inclusiv Conciliul Mondial Metodist în 2006; Conciliul Consultativ Anglican în 2016 și Frăția Mondială a Bisericilor Reformate din iulie 2017. Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea nu a făcut parte din această inițiativă și nici nu va fi. Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea promovează și încurajează libertatea religioasă și libertatea de conștiință pentru fiecare. Aceasta ne dă posibilitatea să luăm decizii biblice și doctrinale fără să ne compromitem bazându-ne pe recunoscuta metodă – cea istorico-biblică sau istorico-gramaticală – metodă de studiu și interpretare a Bibliei, dar și abordarea istoricistă față de profeția biblică. Aceste abordări, prin conducerea Duhului Sfânt, ne informează despre desfășurarea evenimentelor ce vor avea loc înaintea revenirii Domnului Hristos, așa cum descoperim în Daniel și Apocalipsa, în special Apocalipsa 13.
În timpul evenimentului de la Westminster Abbey, Arhiepiscopul Justin Welby a prezentat textul Rezoluției Consiliului Anglican către Martin Junge, secretarul general al Federației Mondiale Luterane, și Brian Farrell, secretarul Conciliului Pontifical pentru promovarea unității creștine. De asemenea, au fost prezenți la eveniment lideri ai Conciliului Mondial Metodist și Frăției Mondiale a Bisericilor Reformate.
Prezentarea publică a rezoluției anglicane asupra aniversării reformațiunii a fost un major pas către unitatea bisericii, așa cum spunea June, citat de Anglican Communion News Service.
„Suntem mulțumitori lui Dumnezeu că împreună cu frații catolici, metodiști și reformați putem fi martorii afirmării esenței Declarației Comune asupra Doctrinei Îndreptățirii de către Frăția Anglicană. Fie ca acest moment să fie un martor pe calea creșterii unității dintre bisericile noastre.”
Ca Adventiști de Ziua a Șaptea recunoaștem această mișcare ca fiind un semn distinct al timpurilor sfârșitului, așa cum am studiat în Scriptură, am citit în „Tragedia Veacurilor” semnată de Ellen White și am discutat de-a lungul timpului. Trebuie să fim atenți la evenimentele care au loc și să realizăm că suntem la vârful degetelor picioarelor chipului din Daniel 2. Următorul mare eveniment este revenirea Domnului Hristos și vom vedea mai multe semne profetice și biblice desfășurându-se pe măsură ce ne apropiem de acest eveniment culminant.
Uităndu-mă la desfășurarea acestor evenimente, mi-am adus aminte de următoarele pasaje din cartea „Tragedia Veacurilor”, pagina 578, 589:
„Încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, în Statele Unite cercetătorii profeției au prezentat lumii această mărturie. În evenimentele care au loc acum se vede o înaintare rapidă către împlinirea acestei profeții. La învățătorii protestanți, se vede aceeași pretenție la autoritatea divină în favoarea păzirii duminicii și aceeași lipsă de dovezi scripturistice ca la conducătorii papali, care au născocit minuni pentru a umple locul unei porunci de la Dumnezeu. Susținerea că judecățile lui Dumnezeu vin asupra oamenilor din cauza călcării sabatului duminical se va repeta; deja a început să fie susținută. Și o mișcare pentru impunerea păzirii duminicii câștigă teren cu repeziciune.”
Această înțelegere specifică exprimată în pagina 588 din aceeași carte este de asemenea valabilă:
„Prin cele două rătăciri mari, nemurirea sufletului și sfințirea duminicii, Satana îi va aduce pe oameni în robia amăgirilor sale. În timp ce prima pune temelia pentru spiritism, ultima creează o legătură de simpatie cu Roma. Protestanții din Statele Unite se vor afla în primele rânduri pentru a întinde mâna peste abis și a prinde mâna spiritismului; ele vor trece peste abis pentru a da mâna cu puterea romană; și sub influența acestei uniri întreite, această țară va merge pe urmele Romei, pentru a călca în picioare drepturile conștiinței.”
Luna trecută, liderul protestant din Statele Unite, teologul Stanley Hauerwas a observat în Washington Post că „prăpastia dintre biserici pare că este din ce în ce mai mică. La fel și prăpastia dintre Catolicism și Protestantism.”
Apoi, în 12 noiembrie, vicepreședintele american Mike Pence s-a întâlnit cu șeful diplomației Vaticanului, cardinalul Petro Parolin, în Washington. După aceasta, Pence a scris pe Twitter că a fost onorat să găzduiască pe cardinal la Casa Albă pentru o „conversație productivă despre cum putem lucra împreună în promovarea drepturilor umane, combate suferința umană și proteja libertatea religioasă”.
Înțelegem din profeția biblică faptul că acest trend al evenimentelor ecumenice și asocierea Vaticanului cu guvernul nu va fi numai pentru Statele Unite ci în multe alte locuri ale acestei lumi.
Referindu-se la Reformațiunea Protestantă, Ellen White scria: „Reforma nu s-a încheiat cu Luther, așa cum socotesc unii, ci ea trebuie continuată până la încheierea istoriei lumii.” (Tragedia Veacurilor, pag. 148)
Ce privilegiați suntem să fim parte a Reformațiunii Protestante și a moștenirii ei astăzi. Afișarea celor 95 de teze ale lui Martin Luther pe ușa Castelului Biserică din Wittemberg a fost cunoscută în întreaga lume de acum 500 de ani. Dumnezeu l-a folosit pe Luther și pe mulți alții pentru a pune fundația revenirii la Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu. Să cerem Duhului Sfânt să ne ajute ca să nu ne abatem niciodată de la înțelegerea clară și citirea Bibliei, înțelegând timpurile profetice în care trăim. Așa cum spunea Isus în Matei 11:15: „Cine are urechi de auzit să audă!” (vezi și Apocalipsa 2:17).
Frumoasele adevăruri biblice care spun: „cel neprihănit va trăi prin credință” (Romani 1:17) și „prin har suntem salvați, prin credință” în Hristos (Efeseni 2:8-10) sunt bazele puternice ale credinței adventiste de ziua a șaptea bazate pe Sfânta Scriptură și mesajul profetic împreună cu stâlpii reformațiunii protestante.
Deși nu vrem să fim percepuți ca și alarmiști, este evident că trăim în ultimele zile ale istoriei pământului. Fie ca Dumnezeu să ne conducă pe noi, mișcarea adventă, pe măsură ce proclamăm mesajele întreitei solii din Apocalipsa 14 – având pe Hristos și neprihănirea Sa ca centru al acestui întreit mesaj – și proclamăm mesajul îngerului al patrulea din Apocalipsa 18 chemând pe oameni afară din Babilon la o închinare adevărată lui Dumnezeu.
Prieteni, trăim în timpul sfârșitului și trebuie să fim atenți la misiunea de proclamare a revenirii iminente a lui Isus.
Ce ocazie minunată să mărturisim pe Dumnezeu atât la nivel personal cât și ca biserică Adventistă prin Implicarea Totală a Membrilor. Să ne rugăm pentru redeșteptare și reformă în viețile noastre și revărsarea ploii târzii a Duhului Sfânt în biserica mondială pentru a proclama ultima avertizare acestei lumi pe moarte înaintea revenirii Domnului Hristos.
Preluare de pe news.adventist.org. Traducere Ionuț Stăvărachi
