Privind în urmă la anul 2014 suntem uimiți cât de repede zboară timpul! Plini de recunoștință privim către Acela care a fost Veșnicul nostru Veghetor pe cărările vieții și ale slujirii. Fiecare bătaie de inimă este o binefacere a Lui. Fiecare zi de existență este un dar din partea Cerului. Orice păcat iertat este o dovadă a dragostei Lui. Orice suflet botezat este o minune a lucrării Duhului Sfânt. Ce frumoase sunt cuvintele psalmistului:
Binecuvântează suflete pe Domnul, si nu uita niciuna din binefacerile Lui.
Psalmul 103,2
Evenimentele care se desfășoară astăzi în jurul nostru, împlinesc cu rapiditate profețiile scrise în Sfânta Scriptură. Instabilitatea politică, decăderea morală, economiile în declin și avântul fără precedent al mișcărilor ecumenice, toate acestea strigă cu putere că Isus, Mântuitorul nostru, este gata să se întoarcă să ne ia acasă.
Provocarea Domnului Hristos veche de peste două mii de ani este atât de actuală pentru creştinismul aflat în mileniul trei: “Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură!” (Marcu 16,15). Nu există însărcinare mai mare, mai importantă sau mai urgentă pentru Biserică, decât aceasta. Şi totuşi, în spatele automulţumirii, a palidelor realizări, a focului de paie aprins în grabă şi stins prea devreme, se află un creştinism căldicel, care păleşte ori de câte ori este pus faţă în faţă cu creştinismul autentic primar.
UNIȚI ÎN RUGĂCIUNE
Rugăciunea este cheia redeșteptării. Au existat treziri spirituale fără prea multă predicare, dar niciodată n-au existat treziri spirituale fără rugăciune. Dumnezeu ne-a pus la dispoziție o armă puternică. Dar, așa cum spunea Spurgeon, ,,noi am lăsat-o să ruginească.” Deși rugăciunea ocupă teoretic un loc important în viața noastră, totuși ea nu mai aduce împlinire reală în viața multor creștini de astăzi. De ce? Philip Yancey enumeră câteva motive: presiunea timpului – lupta cu cronometrul, atmosfera saturată de îndoială în care trăim, prosperitatea și lipsa unei viziuni corecte despre noi și despre Dumnezeu. Avem din ce în ce mai puțin timp pentru conversație, comunicăm tot mai puțin unii cu alții și Dumnezeu nu mai încape într-o viață care pare că a pierdut lupta cu ceasul!
Sărăcia noastră din cămăruța de rugăciune reprezintă patul germinativ al tuturor eșecurilor noastre.
Leonard Ravenhill
Dacă Diavolul ne poate înfrânge în problema rugăciunii zilnice, atunci ne poate birui în oricare altă problemă. Dacă noi îl vom birui acolo, vom fi biruitori în orice privință. Sunt astăzi în Biserică mulți oameni care se roagă, dar sunt prea puțini oameni ai rugăciunii! În rugăciune, contează mai mult inima, decât cuvintele.
Criza ne silește să ne rugăm pentru noi, dar dragostea ne determină să ne rugăm pentru alții.
Origene
Pentru a avea biruință în misiunea încredințată de Domnul nostru, avem nevoie la acest ceas al istoriei, să redescoperim valoarea rugăciunii.
UNIȚI ÎN CUVÂNT
O viață spirituală viguroasă pentru orice credincios, pentru orice familie, pentru orice comunitate adventistă este înrădăcinată în studiul continuu al Cuvântului lui Dumnezeu. Până nu ne vom întoarce cu adevărat spre Cuvântul lui Dumnezeu nu ne putem aștepta la “ivirea zorilor”. Din nefericire, deși suntem cunoscuți ca un “popor al Cărții”, astăzi mulți dintre membrii noștri citesc rar și superficial Biblia. Oricare ar fi valorile noastre, niciuna dintre ele nu poate lua locul Scripturii. Dezvoltarea și hrănirea sufletească personală, predicarea, evanghelizarea, au nevoie de unicul izvor al apei vii, Cuvântul lui Dumnezeu.
Am citit de curând un gând care exprimă un mare adevăr: “Bibliile prăfuite dau naștere unor vieți murdare.” Dacă vrem să avem o viață curată, dacă ne dorim să fim un popor ce influențează societatea în bine, dacă tânjim după redeșteptare și reformă în biserică, avem nevoie să ne întoarcem la CUVÂNT. E vremea să redevenim “oameni ai Cărții”, un popor ce cunoaște Scriptura, și mai mult decât atât, trăiește adevărul Scripturii. Ce binecuvântare nespusă să știm că, în mijlocul incertitudinii lumii din jurul nostru, putem să ne bazăm cu încredere deplină pe Cuvântul neschimbător al lui Dumnezeu!
UNIȚI ÎN SLUJIRE
Urmașii Domnului Hristos au fost răscumpărați pentru slujire. Mântuitorul ne-a învățat prin exemplul Său că scopul real al vieții este slujirea.
Ellen G. White
Pentru a sluji însă, pentru a ne apropia de oameni, avem nevoie de o inima plină de dragoste. Doar o inimă plină de dragostea lui Dumnezeu va fi dispusă la sacrificiu, la renunțare de sine și la slujire dezinteresată. Ca Biserică, am fost binecuvântați cu multă cunoștință. Este important și necesar să cunoști doctrina, dar câte bătălii au fost pierdute pentru că am fost doar “doctrinari”? Dumnezeu ne cheamă să manifestăm dragoste unii față de alții, dragoste față de cei care greșesc, față de copii, tineri, vecini, față de cei care nu-L cunosc pe Hristos. Pentru a împlini misiunea încredințată de Dumnezeu, trebuie să mergem și să împărtășim vestea cea bună cu oamenii, acolo unde sunt ei, așa cum a făcut Isus.
Ted Wilson, Președintele Bisericii Adventiste la nivel mondial, spunea:
Slujirea dezinteresată nu aduce oamenilor strălucire sau renume. De fapt, aceasta aduce mai degrabă dificultăți și durere. Dar aceia care slujesc dezinteresat, sub călăuzirea lui Dumnezeu, deși se pot confrunta cu numeroase provocări și probleme, ei sunt o mare binecuvântare pentru cei cărora le slujesc.
Dumnezeu ne cheamă să fim parte a marii echipe unite care să ducă Evanghelia cea veșnică tuturor locuitorilor pământului. Această abordare implică folosirea tuturor resurselor Bisericii, a echipelor de tineri și copii, a centrelor de influență, a proiectelor de sănătate, de educație și familie, a grupelor mici, a lucrării din casă în casă, a proiectelor sociale, a evanghelizărilor de cămin și publice și multe alte metode care așteaptă să fie inițiate și susținute de Duhul Sfânt.
Pentru anul 2015, ne dorim ca toți, sub călăuzirea Duhului Sfânt, să fim uniți în rugăciune, uniți în Cuvânt și uniți în slujire. Ne rugăm ca focul dragostei față de Dumnezeu și față de oameni să fie reaprins ca în timpurile Bisericii Primare. Acum, când privim cu încredere și credință spre necunoscutul care ne stă în față, ne prindem cu toată puterea de făgăduința care ne-a fost dată: “…și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” (Matei 28,20 u.p.)
Pastor, Florin Istrate
