Pe vremea când nu existau nici bariere, nici semibariere la trecerea cu calea ferată, într-o noapte ploioasă, a avut loc un accident teribil undeva în Statele Unite. Patru tineri și-au pierdut viața. Tatăl șoferului a dat în judecată paznicul de la trecerea cu calea ferată. În ziua procesului, judecătorul i-a pus câteva întrebări paznicului:
- Ai fost la datorie în noaptea accidentului?
- Ai ieșit în mijlocul șoselei?
- Ai luat felinarul cu tine?
- Ai balansat felinarul în stânga și în dreapta?
În final, judecătorul a rostit sentința: NEVINOVAT.
În timp ce părăseau sala de judecată, avocatul se adresă paznicului:
- Cred că ești fericit, ai câștigat procesul…
Trist și îngândurat, paznicul a răspuns doar atât:
- Judecătorul a uitat să-mi adreseze o singură întrebare: dacă felinarul era aprins…
Ce folos să fii la datorie, să ai felinarul cu tine, dacă lipsește lumina?
Parabola fecioarelor din Matei 25,1-13 a fost rostită de Mântuitorul în Săptămâna Patimilor și vorbește despre atitudinea creștinilor ce trăiesc chiar înainte de Revenirea Sa. Această parabolă aduce în atenție felul în care trebuie să ne organizăm viața având ca reper așteptarea Celui care vine. Parabola vorbește despre ațipire, dar și despre importanța vegherii.
I. APARENȚELE ÎNȘEALĂ (v. 1-5). Nu poți judeca un om doar după exterior. Criza descoperă adevăratul caracter. Până la un punct, nu vedem nicio diferență între cele zece fecioare: toate au candele, toate au ulei în candele, toate candelele sunt aprinse, toate așteaptă Mirele, toate au ațipit și au adormit, toate au auzit strigarea de la miezul nopții. De ce totuși Mântuitorul spune că cinci dintre ele sunt înțelepte și cinci sunt neînțelepte?
Astăzi, oamenii investesc foarte mult în aspectul exterior, în imaginea de sine. Se cheltuiesc sume uriașe pentru ca exteriorul să fie impecabil – cosmetice scumpe, haine de firmă. De ce? “…omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul se uită la inimă!” (1 Sam. 16,7 u.p.) Plătim scump când pierdem din vedere adevăratele valori. Câtă preocupare mai există astăzi pentru lucrurile cu adevărat importante?
Dacă ar fi să privim spre bisericile noastre, cu un ochi atent, am vedea că:
Deși avem libertate ca niciodată, avem tot mai mulți oameni robiți de materialism și egoism, iar cea mai cumplită sclavie este sclavia eului.
Deși avem azi Radio Vocea Speranței și Speranța TV, avem așa de mulți oameni apatici și lipsiți de speranță!
Deși suntem mai aproape ca oricând de revenirea Domnului Hristos, cât de mult se predică astăzi în Bisericile noastre despre revenirea Mântuitorului?
Din punct de vedere exterior, nu avem ce le reproșa celor zece fecioare… Și totuși… Dacă ești preocupat doar de exterior și vei schimba doar câte ceva în viața ta, fără o pocăință autentică și o naștere din nou reală, nu ai schimbat nimic. Pocăința nu înseamnă doar schimbarea unei zile de închinare cu alta, nici chiar schimbarea unui stil de viață, ci pocăința înseamnă schimbarea gândirii, a comportamentului, a viziunii și a Stăpânului.
Diavolul nu este deranjat de cei care merg la Biserică, dar trăiesc ca și când n-ar fi fost la Biserică! De cei care cred în Dumnezeu, dar trăiesc ca și când n-ar fi auzit de Isus Hristos! De cei care citesc Biblia și Spiritul Profetic, dar Cuvântul nu rodește în viața lor! Poți declara o viață întreagă că-L aștepți pe Isus Hristos, dar dacă Isus Hristos nu trăiește în inima ta, ce folos?
Ellen White în cartea Parabolele Domnului Hristos spune:
Cei reprezentați prin fecioarele nechibzuite au considerație față de adevăr, l-au apărat și l-au susținut… Însă slujirea lor înaintea lui Dumnezeu degenerează în formalism.
A fi credincios nu înseamnă a te conforma unor doctrine, ci înseamnă a permite Duhului Sfânt să-ți modeleze caracterul asemenea Mântuitorului. Formalismul religios nu ajută la nimic. Acum, la început de an 2016, Dumnezeu mă întreabă și te întreabă: Ești un creștin autentic? Ai rezervă de energie? Răspândești lumină? Aparențele înșală… Pe oameni îi poți păcăli, însă pe Dumnezeu, niciodată.
II. DIFERENȚA … CARE FACE DIFERENȚA (v. 6 – 8) Care este momentul critic care le separa pe cele zece fecioare? În ce anume constă diferența dintre cele înțelepte și cele neînțelepte? Nu au crezut în cele 28 de puncte de credință? Nu au participat la închinare în Sabat?
Ellen White, în cartea Parabolele, spune: “Teoria adevărului fără prezența Duhului Sfânt în viață nu ajută la nimic.” Putem fi familiarizați cu Evanghelia, cu Legea, cu profeția, dar fără Duhul Sfânt în inima noastră, caracterul nostru nu poate fi modelat. Fără Duhul Sfânt nu putem deosebi adevărul de eroare. Fără Duhul Sfânt nu putem avea biruință asupra păcatelor și slăbiciunilor noastre. Rugați-vă ca Duhul Sfânt să vă arate ce trebuie să schimbați în viața dumneavoastră! Rugați-vă ca Duhul Sfânt să vă ajute să vă vedeți așa cum vă vede Dumnezeu!
În familie avem tendința de a-l schimba pe partener, dar nu poți schimba inima unui om. Dacă doriți ca partenerul să se schimbe, rugați-vă pentru el! Duhul Sfânt este cel ce schimbă inimile. Numai Duhul Sfânt poate transforma viața unui om.
Dacă vrem ca Biserica noastră să crească atât calitativ, cât și cantitativ, primul pas este să învățăm să ne iubim unul pe altul, pentru ca în Biserică să avem o atmosferă de dragoste și bucurie. Orice vizitator care va veni în Biserică va vedea dacă există sau nu dragoste. Dacă vor găsi acea atmosferă plăcută, mulți vor spune: vreau să rămân în acest loc. Deși se spune – vii la biserică pentru Dumnezeu, nu pentru oameni – noii veniți sunt câștigați și de atmosfera din comunitate, nu doar de adevărul lui Dumnezeu.
Dacă Duhul Sfânt este prezent în inima ta, vei fi preocupat de mântuirea semenilor tăi! Când vă rugați pentru vecini sau prieteni, Duhul Sfânt va atinge inimile lor, iar când vă întâlniți, inimile lor vor fi pregătite să asculte mesajul Evangheliei.
Când deschideți Cuvântul lui Dumnezeu, de fiecare dată rugați-vă ca Duhul Sfânt să vă lumineze mintea. Când vorbiți altora din Sfânta Carte, să transmiteți mesajul lui Hristos, nu idei personale care să rănească pe alții,sau gânduri omenești care să genereze confuzie. Când Duhul Sfânt este prezent în viață, credința va fi puternică, slujirea eficientă și vom avea energie, lumină și bucurie. Vom reflecta totdeauna caracterul Mântuitorului.
Numai cei care au o legătură vie cu Hristos pot să-i ajut cu adevărat pe alții. Când există rugăciune sinceră și perseverentă acolo este redeșteptare și creștere în biserică, inimile oamenilor se schimbă, bisericile pe moarte reînvie, foștii membrii ai bisericii se întorc iar căsătoriile destrămate sunt refăcute.
Lumea are astăzi are nevoie de creștini autentici, de oameni în viața cărora să se vadă roada Duhului Sfânt (Gal. 5,22.23). Lumea are nevoie de oameni care sunt plini de dragoste și pace, și transmit dragoste și speranță celorlalți! Când ai Duhul Sfânt, ești un om al bucuriei, al răbdării, al echilibrului! Ești plin de compasiune și bunătate, ești amabil și dai dovadă de stăpânire de sine, în orice situație. Când Duhul Sfânt este în inima ta, oamenii pot să vadă în tine dragostea lui Hristos. Aceasta este diferența… care face diferența!
III. CARACTERUL NU SE POATE ÎMPRUMUTA (v. 9-13) Putem împrumuta multe lucruri pe acest pământ: haina, bicicleta, mașina, dar caracterul nu se poate împrumuta. Spiritualitatea nu se moștenește și nici nu se poate transfera de la unul la altul. Fiecare este credincios în dreptul lui! Fiecare are nevoie de rezerva lui de untdelemn!
Dacă poți face ceva pentru cel de lângă tine, poți face ASTĂZI! O vizită, un seminar, o rugăciune, o vorbă bună, o invitație, pentru că va veni o vreme când va fi prea târziu… Vine un timp când nu mai poți face nimic pentru cel de lângă tine: nici pentru partenerul tău, nici pentru copilul tău, nici pentru vecinul tău.
ÎN CE A CONSTAT NECHIBZUINTA CELOR CINCI FECIOARE?
- Au dorit să cumpere de la oameni (v.8) Oamenii sunt limitați și adesea ne dezamăgesc. Niciun om nu poate să ofere ceea ce numai Dumnezeu oferă (Apoc. 3,18).
- Nu l-au cunoscut pe MIRE (v.12). Fecioarele neînțelepte au auzit cele mai triste cuvinte pe care le poate auzi urechea omeneasca: “Nu vă cunosc…” Adesea, ne amăgim că Îl cunoaștem pe Isus deoarece cunoaștem ceva din învățăturile lui Isus, din minunile săvârșite de EL… Însă a-L cunoaște pe Isus înseamnă mai mult decât atât. Înseamnă a fi dependent de El, a avea o relație plină de viață cu El, a avea o inimă nouă și a fi umplut de dragostea Lui.
“Vegheați dar…!”(v.13) Pregătirea pentru Revenirea Domnului Hristos trebuie să fie preocuparea fiecărei zile. Așteptarea Mirelui nu înseamnă a sta pasivi, ci ni se cere să fim responsabili, să avem rezerva de ulei, să slujim și să păstrăm candela aprinsă. Cum? Să fim purtători de lumină. Să fim oameni ai răbdării. Să fim oameni ai speranței. Să rostim totdeauna, față de oricine, cuvinte pline de har (Col.4,6) și să slujim cu dragoste. Dorim ca în anul 2016 fiecare dintre noi, să-L așteptăm pe Mirele Ceresc cu bucurie, dar mai mult decât atât, Mirele să trăiască în inimile noastre și roada Duhului Sfânt să fie vizibilă în fiecare dintre noi! AMIN!
