„Cine ești Tu?” I-au zis ei. Isus le-a răspuns: “Ceea ce de la început vă spun că sunt.” Ioan 8. 25
“Ei au vrut să știe sigur cine este El și nu i-a interesat ce spune El, iar El a vrut și vrea ca ei să Îl asculte mai întâi, și atunci vor cunoaște cine este EL. Cu alte cuvinte: Ascultă și lasă Cuvântul să fie începutul și apoi cunoștința va urma. Dacă însă tu nu Îl asculți, nici nu vei pricepe ceva vreodată. Pentru că a fost hotărât că Dumnezeu dorește să rămână nevăzut, necunoscut și de neperceput. El nu vrea să I se facă ceva, nu vrea să primească nimic și nici să sufere altceva nu vrea. De aceea, păstrează și privește Cartea Lui prin care El îți vorbește ție, să rămână ca o poruncă a Sa. Pentru că El nu a lăsat-o să fie scrisă degeaba, ca tu să o ignori, ca și când El nu ar vorbi cu tine, ci cu șoarecii de sub masă sau cu gâzele de pe pupitru. Tu trebuie să o citești, s-o cercetezi, să o gândești, să o împărtășești și altora și să fii convins că El Însuși și nu un înger sau o altă făptură ne vorbește nouă prin ea.”
Martin Luther – “Îndrumător creștin pentru fiecare zi.
Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui și să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morți… Filipeni 3. 10-11
Cunoașterea Domnului Isus este și va rămâne o mare dorință și năzuință personală! Viața generației în care ne găsim este foarte trepidantă, foarte zbuciumată, iar evenimentele personale sau globale ale lumii care ne înconjoară devin tot mai complicate.
Întrebări de tot felul se ridică în mintea omului modern cu privire la existența lui prezentă și cu privire la destinația spre care se îndreaptă întreaga planetă. Confruntați zilnic cu nevoi materiale și spirituale, cu dileme de ordin economic, psihic, social, politic sau cosmic, toți căutăm un răspuns clar și sigur. Cele mai multe dintre glasurile care se ridică azi în jurul nostru pretinzând că au un răspuns, au o direcție, nu par să reușească altceva decât să sporească și mai mult confuzia din mintea noastră. Dacă așa stau lucrurile, atunci acum este momentul cel mai potrivit ca să întoarcem privirea și auzul de la cuvântul oamenilor și să ne concentrăm toata atenția spre Cuvântul lui Dumnezeu, spre Cuvântul Sfintelor Scripturi.
Scopul major pentru care toți proorocii Domnului au fost stimulați și acreditați de Duhul lui Dumnezeu a fost acela de a descoperi pe Dumnezeu și iubirea Sa pentru noi în persoana nespus de aleasă și minunată a Fiului Său, Domnul nostru Isus Hristos. Despre acest scop major apostolul Petru ne vorbește în prima sa epistola. Fără îndoială că apostolul Petru a fost preocupat de cunoașterea soliilor pe care Dumnezeu deja le transmisese prin proorocii Săi de până atunci. În mod sigur el a cunoscut cu precizie scopul pentru care proorocii din vechime au vorbit și au scris. Iată care – ne spune apostolul Petru – a fost acel scop al proorocilor:
Proorocii care au proorocit despre Harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ținta cercetărilor și căutării lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă ce vremuri și ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos și slava de care aveau să fie urmate. 1 Petru 1:10-11
Ați observat? Obiectivul de seamă al predicării lor era Persoana Domnului Isus și lucrarea Lui mântuitoare pentru noi. Ținta cercetării și căutării lor stăruitoare era ca să descopere oamenilor ceva mai mult decât niște evenimente, ceva mai mult decât niște vremuri și împrejurări; ei doreau să descopere omenirii o Persoană, pe Isus. De aceea, putem spune fără nici o greșeală că Persoana Domnului Hristos și toată lucrarea planului Său de mântuire pentru noi oamenii, sunt atât urzeala cât și țesătura Sfintelor Scripturi. Isus, Domnul nostru Cel coborât la noi ca om, Cel răstignit pentru noi, Cel înviat, Cel înălțat la cer, Cel ce mijlocește pentru noi și Cel care va veni, este și trebuie să fie pentru noi astăzi suprema țintă a cercetării și căutarii noastre stăruitoare. Noi trebuie astăzi în acest veac atât de agitat și de confuz, să descoperim pe Isus, așa încât El să aprindă în noi flacăra nădejdii, a dragostei și a credinței.
În măsura în care astăzi ne vom lua timp să cercetăm Cuvântul lui Dumnezeu vestit prin proorocii Săi, noi vom vedea cum umblarea noastră zilnică va părăsi întunericul lumii, întunericul păcatului și va ieși la lumină. Acesta este, cred, cel mai mare și mai necesar subiect de rugaciune, iar Isus este cea mai mare descoperire la care inima omenească ar trebui să ajungă. Fie ca Isus să rămâna în continuare ținta căutării și cercetării noastre stăruitoare. Prin post și rugăcine doresc să descoperim din ce în ce mai mult cine este Isus așa încât părtășia noastră cu El să crească în măsura cunoașterii Lui.
Nădăjduiesc și sper să descoperim pe Isus, să descoperim timpurile profetice în care ne găsim și să ne legăm astfel într-o părtășie și mai strânsă de brațul Aceluia care a murit pentru noi și ne-a răscumpărat. Aceleași brațe care s-au întins cândva pe Golgota pentru tine și mine, doresc să te conducă, prietenul și fratele meu, în Împărăția Slavei Sale în veșnicie. Nu te întreb în aceste momente dacă vrei, dacă vrei să ajungi acolo, ci te invit în numele iubirii Sale, prinde astăzi brațul lui Isus și spune-I:
“Doamne, vin la Tine astăzi așa cum sunt; primește-mă și poartă-mă de mână pas cu pas prin viață până voi ajunge sus înapoi în paradisul Tau. Amin!”
