InfoMoldova

Spiritualitate

Ce a făcut Ellen White în timpul unei pandemii?

Exemplul poate fi o inspirație pentru noi în ceea ce privește reacțiile și acțiunile noastre pe timpul pandemiei de COVID-19

Pe data de 13 august 1894, Ellen White a trimis o scrisoare către Stephen Haskell, în care trata preocuparea ei profundă pentru persoanele care mureau din cauza virusului gripal. Iată ce a scris:

„În toată Țara Galilor de Sud (New South Wales) am fost cu toții testați și verificați pentru virusul gripal. Aproape fiecare familie din orașele mai mari sau mai mici, a fost afectată. Unii dintre ei sunt acum foarte, foarte bolnavi. Viața lor atârnă de un fir de ață. Ne rugăm pentru bolnavi și facem ce putem din punct de vedere financiar, după care așteptăm rezultatele… Săptămâna trecută, într-o singură zi au avut loc unsprezece înmormântări… Copiii nu par să sufere atât de mult ca adulții și vârstnicii. Am fost și eu sever afectată și nu am putut participa la întâlniri timp de patru săptămâni; dar nu am renunțat și nu am stat la pat nicio zi. Mi-am scris numărul de pagini aproape în fiecare zi, deși am tușit, am strănutat și am avut sângerări nazale. Fratele Colcord a fost răpus la pat. Aproape toată lumea din jur a fost afectată, dar îi mulțumesc Domnului că îmi revin și am speranță în El. Vom face tot ce vom putea în numele Domnului… Nu trebuie să privesc neputincioasă și să gem, ci să mă rog să-i văd pe frații și surorile mele aflați în suferință… Poporul lui Dumnezeu este încercat și poate că Dumnezeu m-a însărcinat să-i pot ajuta să treacă prin această încercare…și făcând acest lucru să ne putem prinde de Isus mai ferm ca niciodată” (Scrisoarea 30, 13 august 1894).

Este important să subliniem că, atunci când a scris scrisoarea, Ellen White avea deja 66 de ani și, ca atare, făcea parte din categoria persoanelor cu risc crescut. Încrederea ei în Dumnezeu și stilul ei de viață au ajutat-o ​​să stea tare în acel moment de criză și să iasă învingătoare.

Ceea ce a învățat în timpul acelei epidemii ne poate ajuta și pe noi acum în mijlocul acestei pandemii de coronavirus (COVID-19). Întrebarea pe care am auzit-o de multe ori este: și acum, ce putem face? Răspunsul la această întrebare ar trebui să ne determine să reacționăm într-un mod pozitiv, creativ, păstrând o atitudine potrivită față de criza actuală.

Ce putem face? 

  1. Ellen White nu s-a descurajat niciodată în fața bolii. Ea a continuat să lupte pentru familia și pentru frații pe care îi putea ajuta, în timp ce s-a prins puternic de promisiunile Domnului. De asemenea, trebuie să proclamăm încrederea în puterea ocrotitoare a lui Dumnezeu în mijlocul acestei crize prin care trecem. Trebuie să ne amintim că prezența lui Dumnezeu ne oferă curaj, așa cum după cum ne spune chiar El, „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; eu te întăresc, tot eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta mea biruitoare.” (Isaia 41:10). Încurajare primim și prin cuvintele lui Pavel: „Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtorare; în grea cumpănă, dar nu desnădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu omorâți” (2 Corinteni 4: 8, 9). Suntem într-o situație care ne-a lovit, dar nu ne-a distrus. Ne confruntăm cu lupte și încercări dificile și vor veni situații chiar mai dificile, dar Isus trăiește. El este refugiul și puterea noastră și chiar dacă trecem prin valea umbrei morții, nu ar trebui să ne fie frică, pentru că toiagul și nuiaua Sa ne vor mângâia (Ps. 23). Victoria noastră finală vine de la Domnul; să ne încredem în El.
  2. Ellen White nu a încetat să lucreze, chiar dacă stătea acasă. Și-a stabilit un timp pentru a-și îndeplini obiectivele. Ea spune că nu a încetat niciodată să-și scrie norma zilnică. Acesta este un lucru util de făcut, deoarece ne consolidează simțul misiunii. Nu trebuie să ne pierdem concentrarea și trebuie să căutăm un mod de a ne atinge obiectivele, chiar și în timpul unui blocaj ca acesta. Pentru că „suntem izolați, dar nu în tăcere”, avem o misiune de îndeplinit. În acest context al misiunii, Isus a spus: „Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Mat. 28:20).
  3. De asemenea, Ellen White a rămas activă și a păstrat o atitudine potrivită. Dacă ar fi avut privilegiul de a folosi comunicarea on-line așa cum folosim noi noi astăzi, cu siguranță că ar fi ținut legătura cu biserica, încurajând membrii și oferindu-le speranță prin aceste canalele de comunicare așa cum facem și noi astăzi . Mi-o imaginez creând, poate:
  • un mic grup online
  • un mesaj special pentru biserică printr-un program de comunicare prin internet
  • sfaturi de dimineață pentru urmăritorii ei de pe Facebook
  • un mesaj devoțional înregistrat și distribuit prin rețelele sociale de media

Nu vă descurajați. Avem multe lucruri pe care le putem face și nu avem nevoie decât de puțină creativitate. Am citit recent fraze precum: „Bisericile sunt deschise; doar clădirile sunt închise.” „Biserica este deschisă, deoarece biserica ești tu.” „Deschidem biserica noastră digitală.” Puteți urmări serviciile de închinare ale bisericii pe internet, iar mulți folosesc platforma Zoom sau alte programe de video conferință ca mijloc de conectare cu ceilalți.

Ellen White a avut o atitudine de rugăciune, plină de încredere în puterea lui Dumnezeu. În momente ca acestea, trebuie să avem încredere în minunatele promisiuni pe care Dumnezeu le-a lăsat în Sfântul Său Cuvânt. Avem mii de promisiuni de care ne putem prinde cu credință. Ellen White a scris: „îi mulțumesc Domnului că îmi revin și am curaj în Domnul. Să ne prindem de Isus mai ferm ca niciodată” (Scrisoarea 30). Când Pavel a fost dus la Roma ca prizonier, el a trebuit să înfrunte o furtună îngrozitoare pe mare, iar nava sa a trebuit să lupte cu un vânt puternic numit Eurachilon. În acel moment, el a spus trei lucruri: (Faptele 27: 23-25):

  • Nu vă temeți!
  • Nu vă descurajați; fiți plini de nădejde!
  • Păstrați o atitudine pozitivă; nu vor exista pierderi pentru că Dumnezeu va fi cu voi!

Fie ca încrederea pe care a arătat-o apostolul să ne însoțească și pe noi în aceste zile. 

Ar trebui să evităm să facem acțiuni deplasate, să îi speriem pe ceilalți sau să ne panicăm. Dimpotrivă, trebuie să fim pozitivi, împărțind speranță celor din jurul nostru, celor care ne văd, ne aud și ne urmăresc prin diferite metode.

Întâlnirile din casele noastre vor deveni din ce în ce mai relevante pentru rugăciune, citirea Bibliei, părtășie și mărturie. Când restricțiile de carantină vor fi ridicate, vom păstra în continuare în mințile noastre experiența de a fi petrecut timpul acasă. Ar trebui să folosim această experiență ca fundament pentru evanghelizare, spunându-le prietenilor și vecinilor că Isus vine în curând.

Dumnezeu este la cârmă și trebuie să fim întotdeauna gata să ascultăm vocea Lui. El vorbește – să fim receptivi la mesajul Său.

Versiunea originală a acestui comentariu a fost postată pe site-ul de știri al Diviziunii Inter-Americane.