Doresc pe această cale să mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru dumneavoastră și pentru implicarea pastorilor, prezbiterilor, membrilor în comitetele bisericilor, diriginților Şcolii de Sabat, instructoarelor la copii și întreaga echipa de voluntari implicați în programul Şcolii Biblice de Vacanţă cu tematica „Legile oamenilor liberi” (Cele Zece Porunci).
Fiecare dintre noi are bucuria de a cunoaște în parte rezultatele pe plan local și, în funcție de implicarea fiecăruia, avem satisfacția bucuriei sufleteşti.
Dar vă invit să priviți din perspectiva lucrurilor întâmplate în Conferința Moldova la Şcoala Biblică de Vacanţă 2014.
Număr Şcoli Biblice de Vacanţă: 138
Pastori implicaţi: 51
Nr. copii (ziua participare max.): 7412
Părinţi neadventişti prezenţi: 1177
Total participanţi (copii şi adulţi): 8589
Notă: Dacă luăm în calcul toţi copiii care au participat la Şcoala Biblică de Vacanţă (pentru o zi sau mai multe), numărul total ar trece cu mult peste 10.000.
Acestea sunt cifrele omenești, în spatele lor fiind ore rupte de la familie , trudă, kilometri, emoție, implicare fizică și materială….dar, trăgând linia, A MERITAT!
DAR din perspectiva oaspeților noștri ?!
Vă invit să citiți câteva mărturii (numele real şi locul nu-l voi indica din motive lesne de înțeles):
O mamă: „Vă mulţumesc pentru ce i-aţi învăţat pe copiii mei. Au venit seara acasă şi i-am chemat la masă. Ei mi-au spus că mai întâi trebuie să se spele pe mâini, apoi să se roage înainte de masă, pentru că aşa i-a învăţat doamna profesoară de la Şcoala Biblică de Vacanţă. Aceasta este cea mai bună educaţie despre care am auzit vreodată. Vă mulţumesc foarte mult!”
O bunică: „Această activitate pe care o desfăşuraţi cu copiii este una excelentă. Îi învăţaţi pe copii Legea lui Dumnezeu şi cum să se poarte acasă şi în societate. De fapt, aceste cunoştinţe trebuie să le aibă oricine. Sunt foarte recunoscătoare că nepoţica mea a putut să meargă la Şcoala Biblică de Vacanţă.
În fiecare seară venea acasă atât de încântată de toate activităţile pe care le faceţi cu copiii: cântece, povestiri, bune maniere, cuvinte încrucişate, lucru manual, jocuri de echipă! Mi-a spus că ar vrea să meargă în fiecare zi din vara asta la Şcoala Biblică, dacă ar fi posibil.”
Iată şi povestea nepoatei unei doamne: „Când am invitat-o la Şcoala Biblică de Vacanţă, cu o zi înainte de începere, mi-a spus: „Şcoală, din nou? Sunt sătulă de teme, de matematică şi de toate! Nu, mulţumesc! Nu sunt deloc interesată!” I-am descris activităţile de la Şcoala Biblică de Vacanţă şi s-a arătat de acord, cu oarecare reţineri, să vină duminică, să vadă cum e, pentru că luni urma să plece cu părinţii la Bucureşti. După prima zi, fetiţa nu a mai vrut să-şi însoţească părinţii la Bucureşti, ci a venit în fiecare seară cu bunicii, la Şcoala Biblică de Vacanţă.”
Miercuri seara o fetiţă, „M., a venit la mine şi mi-a şoptit la ureche cea mai mare dorinţă a ei: să aibă o Biblie. I-am spus că va primi o Biblie pentru copii la programul de sâmbătă, dar ea mi-a spus că vrea o Biblie adevărată, numai pentru ea. Şi că nu poate veni sâmbătă la program, pentru că trebuie să plece la bunici. Ca să-i împlinim dorinţa, am organizat vineri seară un concurs la grupa de juniori, cu recitarea pe de rost a poruncilor. Să fi văzut ce emoţii şi ce entuziasm când reuşeau să spună fără greşeală toate Cele Zece Porunci. Cea mai fericită era M., fetiţa care mă rugase pentru o Biblie. Îşi strângea cu drag Biblia primită la piept, promiţând să citească zilnic din ea.”
„R. este un băieţel fericit şi foarte activ, de doisprezece ani. În fiecare seară mă întreba dacă nu ar fi posibil să vină la Şcoala Biblică de Vacanţă în fiecare zi din vacanţa de vară. L-am asigurat că vom organiza activităţi şi după programul de absolvire. Ce fericit a fost R., împreună cu prietenii lui, sâmbătă, la program, când i-am anunţat că a doua zi se organizează Clubul de Exploratori şi Licurici.
Împreună cu alţi 20 de copii, băieţi şi fete, a doua zi, R. sclipea de bucurie. Şi de atunci este nelipsit în fiecare duminică la toate activităţile organizate.”
„Un cuvânt special de apreciere pentru voluntarii care s-au implicat în toate activităţile şi, în special, pentru cei care au înţeles ca o datorie de suflet să continue să lucreze cu copiii.”
“Unii dintre copii, prin experienţele pe care le-au împărtășit, arătau că se confruntă deja cu probleme de viață, și sunt puși în situația de a lua decizii majore și decisive pentru viitorul lor. Un caz concret este cel al unei adolescente, care sătulă de viața din casă, a spus că se gândește să se călugărească. A întrebat ce să facă. În urma discuțiilor, a rămas să se mai gândească. O alternativă, propusă tot de ea, a fost aceea de a urma o școală adventistă, poate că acolo va găsi un mediu și oameni mai buni. Alţi copii au pus întrebări de genul: „Cum poate un copil să păzească Sabatul?”, „Ce daruri are Dumnezeu pentru copii?”, „Cum pot copiii să aibă legătură cu Dumnezeu?”, etc. După încheierea activităților s-a stabilit să se continue cu activități săptămânale în care copiii să primească răspuns la întrebările lor.”
“Numărul copiilor creștea de la zi la zi. Interesul și bucuria de a participa îi făcea să vină la întâlnirea din fiecare după-amiază cu mult înainte de timpul stabilit. Tot ce s-a prezentat și petrecut în acea săptămână va rămâne în amintirea lor, după cum ei înșiși au afirmat. Aceasta deoarece a fost interesant să învețe Decalogul, apoi ce să mănânce pentru a fi sănătoși și, nu în ultimul rând, cum să se comporte frumos în societate. Iar acest lucru nu a întârziat să apară.
După ziua în care s-a prezentat și învățat porunca „Să nu furi!”, unul dintre copii s-a urcat pe gardul unui vecin să ia un măr, iar un altul l-a întrebat: „Ce a prezentat pastorul astăzi la biserică? Ai uitat de porunca care spune “Să nu furi?” Acest lucru a arătat că efortul în lucrul cu copiii nu este în zadar, aduce roade chiar mai repede decât te-ai aștepta.”
“Bucuros, un copil care se întorcea de la Şcoala Biblică de Vacanţă, încerca sunetul fluierului nou primit, pentru că spusese pe de rost, fără greşeală, porunca a treia. Soţul doamnei poliţiste i-a luat fluierul. A doua seară un al copil a primit două fluiere pentru că învăţase porunca a patra. Copilul căruia i se luase fluierul i-a spus: ”Dacă fluieri pe stradă ţi-l ia şi ţie!” Dar copilul cu două fluiere i-a răspuns: “Dacă vine la mine îi spun: “Dacă îmi spuneţi porunca a patra pe de rost vă dau un fluier!”
“Cel mai plăcut pentru noi a fost faptul că nişte copii care nici nu auziseră de Biblie, la finalul Şcolii Biblice de Vacanţă spuneau pe dinafară Cele Zece Porunci – şi aceasta este valabil aproape pentru toţi copiii. Chiar dacă la început erau gălăgioşi, la final (programul festiv) a fost uimitor: au fost cuminţi şi au spus Cele Zece Porunci pe de rost. Domnul fie lăudat!”
“Luni seara am oferit cadou copiilor fluierele şi i-am rugat să fluiere cu ele tot drumul, atât la plecare spre casă, cât şi la întoarcere spre adunare. Ei au înţeles că trebuie sa fluiere în fiecare seară, la venire şi la plecare. Tot satul ştia că la Biserica AZS este Şcoala Biblică de Vacanţă. Participarea a crescut semnificativ. Veneau şi părinţii şi stăteau împreună cu noi să ne ajute la pregătirea şi predarea materialelor. A fost o biruinţă pentru Dumnezeul nostru ! Mulţumim Domnului!”
„Seară de seară copiii, dar şi părinţii lor, au fost prezenţi la SBV. Veneau grupuri-grupuri, prin centrul comunei, iar lumea ştia că toţi copiii din sat mergeau la SBV. Au fost foarte disciplinaţi. Slavă Domnului!”
„Apreciez spiritul de sacrificiu şi de dăruire al instructorilor care anul acesta s-au implicat cu toată inima. Unii dintre copiii care au fost prezenţi la SBV sunt acum înscrişi la Grădiniţa Adventistă.”
“Și la noi s-a desfășurat pentru prima dată Școala Biblică de Vacanță. Deși sunt doar doi copii în Biserică, aceștia au dat invitații, împreună cu câțiva adulți și au reușit să adune aproximativ 30 de copii la program. Majoritatea participanților proveneau din familii ortodoxe și penticostale. Biblia pentru copii, pusă în pachetul (cadoul ) final a produs o mare bucurie în inimile lor.”
“O mamă, părăsită de soț și rămasă să-şi crească singură băiețelul de 3 ani, a primit o invitație și a participat seară de seară la eveniment, fiind nevoită să-și asiste copilul la activitățile desfășurate. A fost încântată de tot ce a văzut și a auzit (punctele de sănătate, codul bunelor maniere, istorisiri biblice, jocuri și activități practice). La final a transmis gândul că îi place această biserică care se ocupă în mod dezinteresat de copii și că dorește să participe pe viitor și la un alt gen de programe ce se vor desfășura sâmbăta în cadrul Bisericii. Sămânța a fost semănată. O avem pe lista de rugăciune, rugându-L pe Duhul Sfânt să ude El ce a fost plantat în inimă, pentru ca sămânţa să germineze și să aducă un nou rod pentru Împărăția Sa.”
“Deja câțiva părinți cu copiii lor vin la biserică, iar în nenumărate locuri sunt deschise cluburi de licurici și exploratori.”
DECI, A MERITAT!
Din perspectiva unui pastor:
„Era începutul săptămânii și am început să umblu prin sat din casă în casă la familiile care știam că au copii, pentru a căuta o scară cu 10 trepte. Fiecare gospodar căuta scara și împreună număram treptele. Unele aveau 7, altele 13, unele 8, altele 11. Arătam o atenție deosebită pentru numărul treptelor, iar reacția oamenilor nu a fost mult așteptată:
– De ce trebuie, dom’le pastor, obligatoriu cu 10? sau
– Cât de lungă, până unde vreți să urcați pe ea? sau
– E cumva cu tâlc, e ceva la mijloc?
Întrebare după întrebare, răspuns după răspuns, oamenii erau impresionați de aflarea adevărului în privința celor 10 porunci dumnezeiești pe care le reauzeau pomenite în propria lor curte așa, pe lângă o scară cu 8, 11, sau 13 trepte. La plecare, alături de reinvitarea copiilor la Școala Biblică, invitam și părinții să descoperim misterul la serbare, sâmbătă după-amiază.
Într-un final am găsit scara potrivită, am folosit-o în fiecare seară pentru atașarea unei foi de hârtie cu porunca respectivă în rezumat. Și tot așa, seară de seară, până la serbare când…
În biserică au intrat mai mulți părinți decât în alte ocazii de serbare. Duhul Domnului a lucrat la inimile părinților, bunicilor, copiilor și, în mod special, la inimile instructoarelor care i-au ajutat pe copii seară de seară, iar la serbare, la prezentarea rezumatului fiecărei seri.
Probabil vă întrebați ce s-a întâmplat cu scara… Era acolo, în fața oamenilor și a copiilor. Fiecare treaptă ar fi urmat să fie tăiată cu fierăstrăul dacă hotăram prin decizie comună că vreuna din porunci este rea și trebuie îndepărtată. Dragi cititori, rând pe rând, treaptă cu treaptă, poruncă după poruncă, au rămas la locul lor după planul originar.
Nu m-am îndoit o clipă, chiar la poruncile care se calcă des în creștinism (a doua – cu închinarea la idoli, a patra – cu păzirea zilei a șaptea, a noua – cu minciuna etc.) că oamenii vor hotărî că trebuie tăiate din Biblie, sau în cazul nostrum, din scară.
În final, s-a concluzionat de către copii și părinți deopotrivă: „Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună” Romani 7,12 .”
Cu siguranţă, A MERITAT!
Din perspectiva lui Dumnezeu
În mod sigur, evaluarea Lui e mai amănunțită și e urmărită în timp de Duhul Sfânt.
Sunt motivat mereu în evanghelizarea copiilor de o întâmplare consumată la o examinare de botez prin 2001. Printre candidați era şi o bătrână de 90 ani și 6 luni.
– Bunică, de când cunoașteți biserica Adventistă?
– Maică (scuzați-mă!) frate pastor, aveam 13 ani și cu plăcere mergeam la adunare, dar la 16 ani părinții au hotărât să mă căsătoresc…. și ori de câte ori îi spuneam bărbatului meu ca doresc să mă pocăiesc la Adventiști, mă certa, ba chiar m-a și bătut…dar a murit acum 2 ani și… Dumnezeu m-a așteptat 77 de ani ca să mă predau cu toată inima lui Isus.
MERITĂ!
Să-L lăsăm pe Domnul Isus să hotărască….
Cât despre noi să ne facem cu credincioșie datoria semănând, iar El să strângă roadele „la vreme potrivită”!
Director Şcoala de Sabat și Lucrare Personală – Virgil Sandu.
[justified_image_grid facebook_id=153653838010224 facebook_album=806381352737466]
