„Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi înconjurați marea și pământul ca să faceți un tovarăș de credință; …” (Matei 23,15)
Scopul Bibliei este de a transmite anumite mesaje, dar și de a vedea anumite imagini, iar imaginile nu sunt altceva decât viețile trăite de personajele inserate în Sfânta Scriptură. Dacă cineva ar încerca să facă o reclamă la cele patru Evanghelii, personajul central ar fi votat în mod unanim: Iisus Hristos. În ce privește rolurile secundare, unii poate i-ar desemna pe cei mai buni actori ca fiind fariseii. Cred că Dumnezeu a intenționat să învățăm din primele cărți ale Noului Testament și lucruri bune de la aceste personaje secundare, altfel nu ar fi folosit atât de multă cerneală pentru descrierea lor.
În Vechiul Testament ei nu apar deloc, iar în Noul sunt menționați aproape peste tot ….în peste o sută de versete, în circumstanțe destul de diverse. Noi, cei care studiem Biblia, dorim să ne identificăm în general cu personajele pozitive: poate cu apărătorii credinței, cu unii dintre ucenicii ascultători, sau cu unii dintre păcătoșii care-și recunosc starea și se întorc la Dumnezeu… însă nu ne simțim confortabil atunci când cineva ne pune eticheta de „fariseu”. Menționez acest lucru, poate și pentru faptul că există prea multe deprecieri în dreptul lor: îndreptățire de sine, invidie, orgolii mari, exclusivism, duplicitate, rugăciuni lungi și obositoare în public pentru a impresiona ascultătorii, foarte atenți cu ceremoniile exterioare, dar departe de cei cu trecutul moral mai dubios sau de cei bolnavi și săraci; ce conta pentru ei era doar imaginea de sine, considerându-se favoriții cerului… prea înțelepți pentru a mai fi învățați și prea neprihăniți pentru a simți nevoia de Mântuitorul.
Dădeau zecime din mărar, chimen și alte lucrui ieftine, însă pierdeau din vedere dreptatea și dragostea față de semeni. Domnul Hristos i-a mustrat de mai multe ori cu ochii plini de lacrimi, iar în câteva conjuncturi le-a spus că sunt “fățarnici”, “pui de năpârci” sau “morminte văruite”.
În vaiul menționat mai sus îi vedem pe farisei împlicați în lucrare misionară. In ciuda faptului că trebuie să detestăm trăsăturile negative ale fariseilor menționate mai sus, în ce privește misiunea, este recomandat ca ea să fie întotdeauna în topul agendelor și discuțiilor de comitet, sau pe lista de priorități a oricărui creștin îndrăgostit de Mântuitorul. Succesul unei biserici este adesea evaluat și prin numărul de candidați ce intră în apa botezului. Evanghelizările sau misiunea efectuată de unii creștini în condiții vitrege, printre și pentru cei din lumea a treia poate constitui un indiciu de sănătate spirituală.
Din textul amintit în Matei 23:15 putem învăța două lucruri: unul pozitiv și unul negativ de la farisei. Faptul că ei înconjurau marea și uscatul pentru a câștiga noi convertiți este un lucru demn de urmat sau trebuie evitat??
Fiul lui Dumnezeu ne-a transmis acest mesaj pozitiv prin întrupare… A parcurs cel mai lung drum din univers ca să ne răscumpere. În Planul de Mântuire, deși este loc suficient pentru toți cei care locuiesc pe această planetă (Ioan 3,16), Iisus Hristos ar fi coborât din ceruri și ar fi murit chiar dacă s-ar fi convertit unul singur. Dacă Mântuitorul a sacrificat totul pentru a ne mântui,eu și dvs. oare la cât suntem dispuși să renunțăm pentru a-i câștiga pe vecini…?
E dureros că se pierd suflete dincolo de mări, dar mai dureros pentru noi, ar trebui să fie faptul că se pierd atît de mulți în blocul sau pe strada noastră. Un vânzător de pantofi itinerant a ajuns la un moment dat într-o zonă săracă, unde locuitorii respectivi, adulți sau tineri mergeau pe stradă desculți. A doua zi a vorbit la telefon foarte relaxat cu directorul companiei de încălțăminte unde era angajat, spunându-i să nu-i trimită nici o pereche de pantofi, deoarece în acel loc, nimeni nu poartă așa ceva. După câteva luni un alt vânzător a ajuns în același loc, iar când i-a văzut pe oameni desculți, în aceeași zi a sunat la fabrică spunând: “Vă rog, trimiteți urgent tot ce aveți pe stoc, pentru că aici toți oamenii au nevoie de încălțăminte!”
Uneori încercăm să ne scuzăm că zona unde trăim este neprielnică evanghelizării, iar vecinii noștri sunt prea secularizați (umblă desculți și nu au nevoie de pantofi). Și de fapt, noi ar trebui să vedem în fiecare cetățean pe care-l întâlnim, un potențial candidat la viața veșnică și de ce nu un candidat la ucenicie. Câștigarea unui singur suflet la Hristos poate avea beneficii pe care uneori nu le conștientizăm. În Noul Testament găsim scris că Andrei l-a câștigat pe Simon Petru, mai târziu acesta, într-o singură zi, a condus 3.000 de suflete la apa botezului, iar câte zeci de mii au câștigat la Hristos cei 3.000 îi vom număra și cunoaște abia în veșnicii!
Întorcându-ne la farisei, ar trebui să apreciem și să învățăm de la ei râvna lor, sacrificiul lor pentru misiune, sau poate faptul că statisticile lor de membri creșteau trimestrial… însă ce nu trebuie copiat, este solia pe care o transmiteau. Privind mai atent, motivația care stătea în spatele acțiunilor lor evanghelistice era greșită. Pentru că n-au fost cuceriți de dragostea Mântitorului căutau să facă cât mai mulți prozeliți, altfel spus căutau să-i convertească pe cei din jur la dogma lor, la interpretarea pe care ei o dădeau cărților Vechiului Testament, încercau să-și etaleze înțelepciunea lor și nu să-i conducă pe oameni la Hristos.
Dumnezeu ar fi putut încheia de mult evanghelizarea planetei, făcută într-un mod profesionist cu ajutorul îngerilor care nu au căzut niciodată în păcat. Și totuși, în înțelepciunea Sa, a încredințat nobila lucrare de câștigare a sufletelor unor ființe imperfecte care tot reportează această activitate de la o lună la alta sau de la un an la altul. Făcînd parte și noi dintre cei care tot amînă misiunea,poate ar fi bine să ne rugăm mai mult pentru redeșteptare și în acest domeniu.
„Doamne te rugăm să ne ierți pentru că deși ne dai prin Duhul Sfânt atât de multe daruri, noi îți returnăm atât de puțin și nu ne implicăm cum ai dori în câștigarea de suflete.Unge-ne ochii cu Duhul Sfânt pentru a vedea ocaziile, dar și sufletele prețioase cu care în mod providențial ne pui în contact. Ajută-ne să nu ne rușinăm de Tine, pentru ca nici Tu să nu Te rușinezi de noi când Te vei întoarce să ne duci acasă. Amin!
