Prieten drag,
Probabil ţi s-a întâmplat şi ţie să nu poţi rezolva o problemă pentru că tocmai în acele momente nu aveai niciun ban în buzunar. Trăim – zic unii, timpuri în care nu se poate face nimic fără bani: nici performanţă, nici evanghelizare sau lucrare misionară, nu te poţi deplasa dintr-un loc în altul fără bani, nu poţi trăi sănătos sau nu poţi face un bine fără bani. Dragii mei, ştiţi ce este formidabil? Dumnezeu nu este legat de bani!
Ionel ajunsese acasă de la muncă. Era Miercuri şi voia să meargă la ora de rugăciune a bisericii. Nici nu intră bine în casă şi sună telefonul. La capătul celălalt al firului, Georgică, proaspăt eliberat dintr-un penitenciar, în câteva cuvinte îi povesteşte situaţia lui: are patru copilaşi minori, nu au de niciunele acasă, nici lemne, nici făină, nici ulei sau alte alimente. Ionel nu promite nimic dar, inima lui începe să simtă cu această familie necajită: „Voi povesti la biserică în seara asta şi poate fraţii or sări cu câte ceva pentru ei…”
Şi povesteşte dar, din cei 30 de participanţi, doar unul îi oferă ceva. Nu-i venea să creadă. Nu se poate ca din 30, doar unul… De ce? Aşa că negăsind o altă posibilitate mă sună şi îmi spune această primă parte a experienţei. Cu alte cuvinte…: e de-al tău, te-ai ocupat de el, hai spune-mi ce să fac? Eu nu am decât 10 lei în buzunar, nici pentru benzină nu-mi ajunge… ce să fac?”
Ce puteam să fac eu? Între noi era o distanţă de aproximativ 250 km…Singura soluţie pe care am găsit-o a fost să ne rugăm. Chiar atunci, prin telefon. L-am rugat pe Domnul să găsească o posibilitate, o cale de rezolvare a acestei nevoi. Am spus amin amanadoi şi am rămas să vedem răspunsul Domnului. Ce credeţi, e legat Dumnezeu de bani mei sau ai tai? Sigur că s-ar bucura să ne vadă folosind darurile Lui pentru a-i ajuta şi pe alţii dar dacă noi nu vrem, El are mii de căi acolo unde eu sau tu nu vedem niciuna.
După rugăciune, Ionel a ieşit în stradă să-şi parcheze maşina. Tocmai atunci, trecea un fost coleg de şcoală. Se salută şi colegul îl întreabă pe Ionel:
– Mi se pare mie sau eşti supărat?
– Nu-s supărat, îs trist… Uite… (îi povesteşte şi lui nevoia) nu am mai mult, nu mă pot duce cu mâna goală la 4 copilaşi flămânzi şi înfriguraţi…
– Ionele, nu fi trist. Problema e rezolvată!
– Cum aşa? Eu mă zbat ca peştele pe uscat în căutare de bani sau alimente şi tu îmi spui că e rezolvată problema?
– Da! Uite, ieri mama mea, (o bătrânică simpatică de 89 ani, pensionară) a primit ajutoarele astea…de la guvern. A adus acasă ţi ulei, şi orez şi zahăr şi făină, etc şi aseară m-a chemat la ea şi mi-a spus că ea nu are nevoie de aceste ajutoare că…are suficient şi pensia îi ajunge şi m-a rugat să caut pe cineva care chair are nevoie de alimente. Aşa că, nu fi trist. Urcă în maşină şi vino după mine.Aproape cu lacrimi în ochi Ionel urcă în maşina şi după puţin timp ajung la mătuşa.
– Dragul mamii, zice mătuşa după ce băiatul ei îi povesteşte tot necazul, ce mă bucur că mai sunt oameni ca tine cărora le pasă de alţii. Uite mamă, ia de aici tot şi, măi băiete, coboară în beci, ia 2 saci de cartofi, ceva morcov, pătrunjel, ţelină, uite maică şi nişte ouă şi oleacă de brânză…să aibă ce mânca copiii ăştia. Şi, spuneai ca nu au nici lemne? Păi…dacă mă gândesc eu bine cred că am pe undeva ceva bani să ajungă pentru o căruţă de lemne…ia…ia stai aşa…
Ei, nu vă puteţi închipui bucuria copilaşilor când au văzut belşug de hrană în seara aceea iar a doua zi o căruţă bucşită de lemne pe care un vecin le-a tăiat cu drujba şi…acum au şi căldură în casa lor micuţă.
Cat timp i-a trebuit lui Dumnezeu să rezolve problema? Cum se foloseşte Dumnezeu de nişte străini pentru a se îngriji de copiii Săi? Sigur sunt bune şi ajutoarele de la guvern, dar dragul meu, guvernul nu poate simţi bucuria şi satisfacţia pe care o poţi simţi tu dacă dai o sacoşă de cartofi, un borcan de gem sau zacuscă sau un braţ de lemne să se încălzească nişte copilaşi.
Nu, Dumnezeu nu se uită la bani, El se uită la inima ta şi la inima mea. Vrei cu adevărat să faci un bine? Încotro te trage inima ta?
