Redăm mai jos un interviu cu pastorul William Costa director al Departamentului de Comunicare al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea – Conferința Generală
Q: Care este principalul scop al unui departament de comunicare în Biserica Adventistă și cum poate fi de folos comunicarea?
Rolul principal al Departamentului de Comunicare în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este acela de a sluji.
Noi existăm pentru a împărtăși, ajuta și susține procesul de comunicare al tuturor departamentelor și instituțiilor bisericii. Fără comunicare nu putem avea relații unii cu ceilalți, nu putem avea informații, și ca urmare nici motivații pentru ceea ce facem.
O comunicare pro-activă și pozitivă creează legături puternice între oameni, susține obiectivele comune și creează o viziune puternică. Comunicarea este fără îndoială sufletul relațiilor.
În comunicare creativitatea este motorul gândirii pro-active. Ne întărim relațiile prin modul în care găsim căi de comunicare. .
Pe de altă parte trebuie să fim conștienți că ura vine de cele mai multe ori ca urmare a lipsei de comunicare, a prejudecăților și a comunicării nepotrivite.
Prima reacție a unor împotrivitori este: „Nu doresc să discut cu tine.”
Prietenia înseamnă exact contrariul, ea este bazată pe buna comunicare între două persoane. Într-o biserică atât de răspândită precum cea a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea comunicarea este indispensabilă pentru că ea este mijlocul divin de a transforma și integra.
Q: Ați vorbit despre gândirea pro-activă. Ce înseamnă aceasta și care este impactul social-media?
Nu putem ignora realitatea timpurilor pe care le trăim. Lumea este într-un vârtej de schimbări amețitoare și sunt lucruri pe care trebuie să le conștientizăm înainte de a apărea schimbările. Nu susțin niciodată conceptul schimbării de dragul schimbării. Întotdeauna avem nevoie și de argumente raționale pentru susținerea unor inițiative. Când mă refer la faptul că trebuie să gândim pro-activ doresc să subliniez că acțiunile noastre sunt determinate de o singură perspectivă: cea a veșniciei.
O gândire pro-activă este asemenea unei viziuni. Atunci când membrii au în mod individual o perspectivă corectă asupra rolului pe care îl are comunicarea eficientă, biserica este transformată de o putere ce depășește orice gen de marketing. O comunicare eficientă nu înseamnă nici mai mult nici mai puțin decât rezultatul unei vieți transformate de puterea Duhului Sfânt. Nu putem împărtăși ceva ce nu avem. Comunicarea ca și marketing-ul nu este ceva magic.
Trebuie să ai un conținut de valoare în interiorul ființei tale pentru a-l împărtăși cu ceilalți. Fără Hristos în inimă nu există nici o strategie care ne poate asigura o comunicare bună și eficientă. Chiar în acest context este important să fim sarea pământului și să avem curajul de a folosi tehnologia și canalele social media pe care Dumnezeu le-a îngăduit în aceste timpuri. Nu le putem ignora.
Am puternica încredințare că tehnologia nu poate substitui relațiile directe, personale, dar de asemenea trebuie să recunoaștem eficiența mesajelor scurte pe Twitter; a fotografiilor de la Instagram capabile să redea emoții, a comunicării audio-video dintre două persoane aflate la distanțe impresionabile și în timp real pe Skype, doar pentru a menționa câteva dintre posibilitățile de comunicare actuale. Mai mult decât oricând avem la îndemână căi și soluții de comunicare a mesajului Domnului nostru Hristos.
Q: Prezbiterii bisericii sunt liderii cheie în promovarea planurilor, acțiunilor și a deciziilor bisericii. Cum pot ei susține comunicarea la nivel local?
În multe părți ale lumii se știe că pastorul este coloana vertebrală a existenței unei biserici. Bineînțeles că pastorul este liderul, persoana principală, reprezentativă a bisericii, dar vă pot spune despre o situație dintr-un mic sat de-a lungului râului Amazon. Acolo se găsește o comunitate de 500 de membri. Cu toții sunt membri ai Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. În centrul satului este o biserică ce are câte un loc pentru fiecare. Acest sat este parte a unui district pastoral de 36 de biserici. Pentru a ajunge de la o biserică la alta pastorului îi sunt necesare uneori aproape două zile de călătorie pe apă. În aceste condiții pastorul are posibilitatea să ajungă la bisericile din district o dată sau cel mult de două ori pe an.
Atunci când prezbiterii au fost întrebați cum „supraviețuiesc” fără pastor ei au răspuns: „Înțelegem că din punct de vedere omenesc este imposibil pentru pastor să fie cu noi în fiecare Sabat. Facem ce știm mai bine pentru a ne organiza și susține. Ne-am împărțit responsabilitățile și participăm cu toții. Este o adevărată bucurie când pastorul poate fi cu noi. În general atunci avem botezuri, sfânta cină și nunți. Pastorul este liderul nostru și căutăm să facem tot ce se poate pentru a susține activitatea bisericii în lipsa lui.”
Înțelegerea rolului prezbiterilor nu are cum să nu se schimbe definitiv când cunoști astfel de lucruri.
Chiar și în bisericile în care prezența pastorului este ceva obișnuit, prezbiterii bisericii sunt „cheia de contact” în crearea punților de comunicare la diverse nivele, în informarea celorlalte biserici, în promovarea planurilor, acțiunilor și deciziilor bisericii.
Articol apărut în Revista Elders Digest, trimestrul 3, 2013
