Întâlnire cu Dumnezeu – Devoțional

„Scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt.” Faptele apostolilor 7:33

Ștefan Zweig (1881–1942), scriitor și publicist austriac a scris o carte, „Orele astrale ale omenirii” în care prezintă diferite momente din viața unor oameni ce au reușit să influențeze și chiar să schimbe lumea la vremea respectivă.

Printre experiențele prezentate este și cea a lui Georg Friedrich Händel, compozitor germano-englez, unul din cei mai importanți reprezentanți în muzică ai stilului baroc din perioada târzie.

A trăit cea mai mare parte a vieții sale în Anglia. În 1737, pe când se afla în biroul lui, suferă un atac cerebral, rămânând paralizat pe partea dreaptă. În urma unei recomandări, merge pentru șase săptămâni la băi, în Aachen, Germania, de unde avea să renască asemenea păsării Phoenix, după cum avea să afirme chiar el mai târziu. Întors în Anglia, fiind o perioadă dificilă, datorită războiului cu Spania, nu reușește să continue activitatea muzicală așa cum și-ar fi dorit, sălile de concerte fiind în majoritatea lor închise.

Într-o seară, pe când se întorcea de la plimbarea zilnică, găsește o scrisoare pe birou de la un poet pe nume Charles Jennens. Deschide scrisoarea și cum începe să citească, devine indignat, o rupe, o aruncă pe podea și merge la culcare. Nu are liniște și în miez de noapte se trezește, ia scrisoarea de jos și continuă să o citească, „Phoenix muzicae”, un nou oratoriu își zise el: ”Mesia”. Tresare încă de la primele cuvinte: „Fii încrezător!” Nu erau cuvinte, ci un răspuns pe care i-l dădea Dumnezeu, răspuns ce i-a împresurat sufletul deznădăjduit.

Mâinile îi tremurau odată cu întoarcerea paginilor. Fiecare cuvânt îl pătrundea cu o forță irezistibilă: „Așa vorbește Domnul… El te va purifica… rostește-ți cuvântul cu glas puternic… bucură-te… El este adevăratul salvator… L-au disprețuit… și nu era nimeni să mângâie pe cel în suferință… El avea încredere în Dumnezeu… capetele voastre le înălțați… Dumnezeu a dat cuvântul… Aleluia! Aleluia! Aleluia!” Toate glasurile acestei lumi trebuiau cuprinse în acest cuvânt. Ochii lui Georg Friedrich Händel erau întunecați de lacrimi. După aceste cuvinte nu putea trece mai departe. Și chiar dacă afară era întuneric, în inima lui era lumină. Se așază la pupitru și în liniștea acelei nopți începe să compună. Timp de trei săptămâni nu părăsește încăperea. Nu mai știa de noțiunea de timp, ore sau deosebirea între zi și noapte. Trăia doar în acea sferă în care totul se măsura în tact și măsură. La 14 septembrie 1741, cu un triumfător AMIN opera este finalizată. Cuvântul se preschimbase în sunet. Cade doborât de oboseală, dar cu o bucurie nespus de mare în suflet.

În sala de concerte din Dublin, loc ales pentru a fi cântată pentru prima dată această operă, răsună armoniile maiestoasei opere. Publicul nu rezistă să stea pe scaune și se ridică în picioare, aplaudând. Și de atunci, în cele mai mari săli de concerte ale lumii, răsună această operă, la al cărei final auditoriul aplaudă.

Autorul cății, Ștefan Zweig, avea să numească momentul în care Händel citește scrisoarea trimisă de Charles Jennens, un moment astral. Cred că mai potrivit ar fi un moment providențial. Din acea seară, în urma întâlnirii cu Dumnezeu prin acele versuri, viața lui Georg Friedrich Händel avea să fie schimbată.

Revenind la versetul din Faptele apostolilor 7:33, acolo unde și Moise are parte de un moment providențial, deoarece viața lui avea să cunoască o schimbare radicală, vă invit și pe dumneavoastră, chiar vă provoc să călcăm pe pământ sfânt în căutarea unei astfel de întâlniri providențiale.

În aceste vremuri solemne diavolul caută să distrugă ceea ce Dumnezeu a zidit cu prețul suprem dat la Golgota. De aceea, vă invit să privim această întâlnire providențială prin prisma a trei dimensiuni: cea personală, a familiei și a bisericii.

1. Pe plan personal, când ai avut ultima dată o experiență cu Dumnezeu? Vremurile pe care le trăim sunt atât de tulburi. Vezi la tot pasul oameni descurajați, căzuți în depresie, fără speranța unei vieți mai bune, a unei vieți veșnice. Sunt tineri care nu reușesc să găsească un loc de muncă, care se luptă cu diferite vicii. Sunt tineri și copii chiar, care sunt loviți de boli necruțătoare. Este atâta suferință pe acest pământ. Dacă te simți descurajat, greu încercat, te invit să pășești pe pământ sfânt, acolo unde Dumnezeu este gata să îți ofere un moment providențial. Așa cum i s-a descoperit lui Moise, El este gata să ți se descopere și ție. El așteaptă să Îl punem la încercare și este gata să deschidă zăgazurile cerului și să reverse belșug de binecuvântare (Maleahi 3:10)

2. Familia, una din cele două instituții binecuvântate de Dumnezeu la Creațiune, este ținta unor atacuri fără precedent din partea diavolului. Rata divorțurilor crește alarmant în societatea de astăzi, dar ceea ce este și mai trist, că întâlnim și în Biserica lui Dumnezeu familii care se despart, lăsând în urmă copii traumatizați și răni ce nu se pot vindeca.

Vă aduceți aminte când ați pășit împreună pe pământ sfânt și acolo v-ați jurat credință până când moartea vă va despărți!? Dacă familia dumneavoastră este încercată, vă invit să pășim pe pământ sfânt, să ne scoatem încălțămintea din picioare și să avem parte, alături de soțul/soția noastră, de un moment providențial în care să luăm un nou angajament față de partenerul nostru. Este important să nu uităm ce spune Ellen White în cartea Căminul Adventist: ”familia de aici, trebuie să fie, pe cât posibil, un model al celei din Ceruri.” (p. 146)

3. Biserica, rodul sacrificiului de la Golgota, a devenit ținta loviturilor celui rău. Pe zi ce trece, problemele se amplifică în biserică. Randy Maxwell a scris o carte, „Doamne adu-ți slava înapoi”, în care vorbește despre un canibalism creștin: o oaie mănâncă o altă oaie. Ne permitem să venim la biserică, pășind pe pământ sfânt, în prezența lui Dumnezeu, încălțați. Să nu uităm că încălțămintea este simbol al păcatului. Aducem păcatele noastre ascunse, asemenea lui Acan (Iosua 7), în biserică fără să ținem cont că întreaga biserică este afectată. Diavolul urmărește să risipească turma lui Dumnezeu, dar vă invit să avem parte de un moment providențial, să ne scoatem încălțămintea din picioare și pășind pe pământ sfânt, în prezența lui Dumnezeu, să împlinim rugăciunea pe care Domnul Isus a înălțat-o în Ioan 17:21: „Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine; ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.”

Pentru încheierea istoriei acestui pământ, Dumnezeu ne cheamă pe fiecare la o misiune specială, aceea de a aduce Evanghelia Lui întregii omeniri și împreună să putem intra în Canaanul Ceresc.

În urma unei întâlniri providențiale cu Dumnezeu vom putea fi schimbați pe plan personal, familial și ca Biserică și primind puterea Duhului Sfânt (Fapte 1:8), să fim sare și lumină pentru lumea întreagă.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *