Devoțional: Mângâiați, mângâiați pe poporul Meu…

Viața poate părea încurcată; dar, predându-ne înțeleptului Maestru-lucrător, El va scoate de acolo o viață și un caracter model, spre mărirea Lui. Și caracterul care ajunge să se asemene cu caracterul slăvit al lui Hristos va fi primit în Paradisul lui Dumnezeu. O omenire nouă va umbla împreună cu El în alb, căci este vrednică.
E. G. White, Hristos lumina lumii, pag. 332

În viață, uneori trecem prin situații complicate și dificile. Durerile vin în multe forme: necazuri, greutăți, boli, suferință și moarte. Toate acestea sunt urmări ale căderii în păcat și nimeni nu scapă de ele.

Putem să vedem suferințele cu care oamenii sunt confruntați, dar de multe ori acestea sunt interioare și provoacă durere până la agonie. Adevărul este că fi ecare suferă de ceva. Fiecare are o greutate pe umeri, o povară de dus. Când suntem conștienți de aceasta, avem tendința de a fi mai amabili, mai atenți față de ceilalți și unii cu alții. Fiecare persoană pe care o întâlnim, fie la biserică, la birou, la școală, la piață sau care trece alături de noi pe stradă, poate fi o ocazie de a alina durerea cuiva.

Domnul Isus Hristos a mângâiat pe cei descurajați și singuri, a alinat durerea celor bolnavi, a fost lângă cei păcătoși și nenorociți, lângă cei neiubiți de lume și alungați de societate. Isus petrecea timp cu ei. Îi mângâia. Le alina durerea. Pentru El fiecare în parte era copilul lui Dumnezeu.

În Vechiul Testament, Dumnezeu a spus poporului Său:

Cum mângâie cineva pe mama sa, așa vă voi mângâia Eu; și veți fi mângâiați în Ierusalim!” Isaia 66:13

Cu toții, poate am simțit în copilărie mângâierea mamei. La cine găsește un copilaș mângâiere în durere mai bine decât la mama lui? Mama îi șoptește copilului cuvinte pline de dragoste, încât toate necazurile dispar. Dar mai mult decât mângâierea mamei este simțământul prezenței lui Dumnezeu. El mângâie cum nimeni nu o face.

„E mare mângâiere la vreme de restriște să te afl i lângă cineva pe care să-l doară inima pentru tine.” Miguel de Cervantes

„Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri.“ 2 Corinteni 1:3

Cât de bine este să putem veni la El cu tot ce ne apasă pe inimă pentru a fi încurajați! El ne iubește cu o dragoste adevărată și dorește să ne dea mângâiere și pace în inimă. Dumnezeu ne amintește în multe locuri din Vechiul și Noul Testament că El este „Mângâietorul”.

Să cităm câteva dintre acestea:

„… pentru că Tu, Doamne, m-ai ajutat și m-ai mângâiat.“ Psalmul 86:17

„Chiuiți, ceruri, și bucură-te, pământule… Pentru că Domnul a mângâiat pe poporul Său și va avea milă de cei întristați ai Săi.” Isaia 49:13

„Eu, Eu sunt Cel care vă mângâi“ (Isaia 51:12 ). „Dar Cel care îi mângâie pe cei smeriți, Dumnezeu,
ne-a mângâiat…“ (2 Corinteni 7:6) „…pentru ca, prin răbdare şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde” (Rom. 15,4). „Însuși Domnul nostru Isus Hristos și Dumnezeul și Tatăl nostru, care ne-a iubit și ne-a dat prin harul Său o mângâiere veșnică și o nădejde bună, să vă mângâie inimile“ (2 Tesaloniceni 2:16,17).

Ultimul text ne arată clar că mângâierea este întotdeauna în legătură cu iubirea. Deoarece Dumnezeu este dragoste, El poate și să ne mângâie. Mângâierea adevărată vine întotdeauna dintr-o inimă iubitoare, altfel mângâierea este rece și superficială. Vedem această legătură dintre mângâiere și dragoste în mod deosebit la Domnul Isus.

„Dacă Domnul mângâie și hrănește sufletul cu prezența Sa inspiratoare, ei vor putea îndura chiar dacă drumul va fi întunecos și spinos.”

Nimic nu ne face mai în stare de a-i înțelege pe cei în suferință decât să fi suferit noi înșiși. Poate că Dumnezeu vă cheamă să mergeți la cineva care și-a pierdut un copil, sau care se luptă pentru căsnicia sa, sau poate este dependent, înrobit de păcat, fără loc de muncă sau în luptă cu o boală grea. Faptul că ați trecut printr-o astfel de situație este dovada că viața merge înainte.

„Când vorbești, spui o poveste. Când asculți, aduci o mângâiere” Dale Carnegie

Dumnezeu așteaptă ca noi să fim speranța, așteaptă ca noi să fim exemplul viu al lui Isus pentru cei nemângâiați. Cei mângâiați, trebuie să mângâie pe alții.

Cei care au fost atinși de Dumnezeu, ar trebui să atingă și ei pe alții prin bunătatea și grija lor.
Comentarii Biblice AZS

Sarcina de a mângâia nu este doar pentru pastori sau preoți, ci poate fi o sarcină pentru fiecare copil al lui Dumnezeu.

Dumnezeu v-a lăsat o lucrare de făcut, să îngrijiți de cei săraci, să mângâiați pe cei descurajați, să vizitați pe vei bolnavi, să faceți parte celor nevoiași…

„Noi avem un Mângâietor, care ne iubește și este alături de fiecare în orice moment al vieții.”

Cu toții suntem îndemnați să-i mângâiem pe cei descurajați…

Asemănător mângâierii lui Dumnezeu, și mângâierea noastră trebuie să-și găsească întotdeauna izvorul în iubire. Domnul Isus din dragoste pentru neamul omenesc, atunci când S-a înălțat la Cer ne-a promis Duhul Sfânt, care este numit „Mângâietorul”. Domnul Isus spune în Ioan 14.16:

Și eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.

Mulțumim, Isuse, pentru că ne mângâi în suferințele noastre. Tu ne mângâi prin prezența Ta, prin Cuvântul Tău sau prin frații noștri. Ajută-ne, Doamne, să-i mângâiem pe cei care suferă cu mângâierea cu care Tu ne-ai mângâiat (2 Corinteni 1,4).

Fie ca în aceste zile să fim gata să mângâiem și să spunem cuvinte de încurajare celor din jurul nostru. Să ne rugăm pentru cei care nu au gustat sau nu pot pricepe mângâierea lui Dumnezeu. Să nu ne descurajăm, căci după orice nor, soarele lui Dumnezeu va străluci pentru toți cei care se încred în El. Astăzi este nevoie de „mângâietori cu mână ca a lui Isus Hristos.”

N-ai vrea ca tu, chiar tu, să fii acea mână? Ajută-ne, Doamne, pe toți!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *