paolo-benini-bacau

Un nou model de lideri

Notă: Interviul de mai jos este realizat în timpul susținerii prelegerilor „Provocări în misiunea de azi” susținute de Paolo Benini la Bacău între 23-26 aprilie 2014. Traducere: Viorica Avrămia, asistent director Școala de Sabat și Lucrare Personală.

SM: „Sunteți bine-cunoscut ca pastor, ca profesor practic, scriitor şi ca lider al Şcolii de Sabat în Europa și nu numai. În predici şi în seminare motivați pe cei care studiază Biblia să fie creştini autentici, încurajaţi crearea de modele autentice de viaţă. Ce mesaj aţi dori să transmiteţi generaţiei actuale şi, mai important, generaţiei viitoare de slujbaşi care crede că este din ce în ce mai greu să trăieşti o viaţă model, demnă de urmat?

PB: Astăzi avem nevoie de un model de integritate, de demnitate, de responsabilitate a viziunii. Cred că trăim timpul în care avem nevoie de speranţă pentru viitor, un timp când biserica noastră să redescopere că misiunea nu numai că este chemarea noastră, ci că încă este posibil, chiar în Europa, ca solia noastră să fie foarte importantă pentru generaţia actuală. Cred că tinerii pot să schimbe lucrurile. În unele țări din lume am cunoscut tineri puternic angajaţi în această mare însărcinare a Evangheliei.

SM: „Vă rog să ne spuneţi, în câteva cuvinte, ce înseamnă Şcoala de Sabat şi Lucrarea Personală pentru Paolo Benini?

PB: Pentru mine Școala de Sabat şi Lucrarea Personală înseamnă mai mult decât a produce material pentru studiile biblice, idei pentru evanghelizare sau instruire pentru a oferi studii biblice. Acestea sunt importante, dar cred că cele două aspecte ale slujirii au responsabilitatea:

  • – de a oferi viziune;
  • – de a oferi o înţelegere clară a chemării divine adresate fiecărui credincios pentru a creşte în ucenicie şi preoţie;
  • – de a elabora structuri de suport pentru ca fiecare membru să aibă experiența uceniciei și
  • – de a crea încredere în posibilitatea de a deveni pescari de oameni pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

Aceste două aspecte ale slujirii (Şcoala de Sabat şi Lucrarea Personală) trebuie să se dezvolte în sinergie cu toate celelalte departamente ale bisericii pentru ca să ajute fiecare membru să îmbrăţişeze chemarea lui Dumnezeu prin trăirea unei comuniuni zilnice cu Domnul Isus, prin slujirea comunităţii locale şi prin câştigarea oamenilor pentru Împărăție.

SM: În bisericile noastre avem acum tehnologia şi confortul la îndemână: canale de socializare, transmitere video prin internet, pagini web… (şi scaune bune). Avem nevoie de lideri în mod natural, de un nume bun şi un statut social. Care este tipologia creștinului către care ar trebui să ne îndreptăm credinţa, isprăvnicia astăzi pentru a clădi acea slujire autentică pe care a arătat-o Isus? Este încă un lucru de actualitate să fii în același timp un slujitor şi un lider, aşa cum a fost Isus?

PB: Chiar în zilele de astăzi avem nevoie de un nou model de lideri, îndeosebi de modelul de lider- slujitor. Cred că trebuie să mergem în această direcţie nu numai pentru că este cel mai adecvat model pentru timpul şi societatea noastră, ci pentru că acesta este modelul de lider pe care l-a lăsat Isus. Chiar şi în şcolile de administraţie şi leadership, acesta este modelul de lider. În acest sens, în special astăzi, Isus este Modelul suprem.

Dar noi trebuie să înţelegem din nou metoda pe care a adoptat-o Isus în facerea şi instruirea ucenicilor şi, urmând metoda lui Isus, să slujim la transformarea din oameni simpli şi nepricepuţi în câştigători remarcabili de suflete şi în lideri credincioşi ai bisericii. Una dintre metodele pe care Isus le-a folosit cu cei doisprezece ucenici a fost de a-i uni într-o grupă dinamică, lucrătoare, dezvoltând în ei capacitatea de a se asculta unul pe altul, de a avea grijă unul de altul, de a se iubi şi de a-i conduce pe oameni la Isus, Liderul care putea să-i transforme!

SM:”Există multe teorii ale educaţiei. Una dintre ele ne spune că „repetiţia este mama învăţăturii”. Astăzi, aici, sunt voci, chiar şi în domeniul religios, care susţin că inteligenţa emoţionala este soluţia reală în obţinerea succesului, accentuându-se factorul situațional. Se pune mult mai puţin accent pe inteligența cognitivă şi mai mult (ca oricând) se pune accentul pe cum sau ce să faci în anumite situaţii. Ce credeţi despre diferenţa dintre modul de învățare prin memorare, şi modul de învățare inovativ, relațional? Ce ne puteţi spune despre acestea din experienţa dumneavoastră? Care este modalitatea cea mai productivă de învăţare şi creştere atât în biserică, cât şi în afara ei?

SM: Noi învățăm prin ascultare, prin citire, prin studiu şi prin practicare. Învăţarea prin memorare are propriul loc şi rol. Dar noi ştim că învăţarea numai prin memorare mecanică poate ucide fantezia, inteligenţa şi creativitatea. Aşa că, înainte de toate avem nevoie să dezvoltăm capacitatea care caracterizează o fiinţă umană mai mult decât oricare alta: creativitatea.

“Imago Dei” (chipul lui Dumnezeu), pe care El l-a creat în om este mai întâi de toate nu performanţa noţională (prin care doar cunoaștem), ci capacitatea de a crea identitate şi viziune. A fi un lider înseamnă să ştii să oferi speranţă, să mergi mai departe, să transmiţi încredere în tine şi credinţă în Dumnezeu.

Isus a fost recunoscut ca un mare Învăţător, chiar şi de către necredincioşi. Pe vremea Sa, învăţarea prin memorare era obişnuită, dar El (folosind această capacitate), a mers mai departe. El nu s-a limitat la a oferi învăţături, deşi a dat multe învăţături; El i-a educat pe ucenici cum să se îngrijească de oameni şi cum să-i conducă, i-a instruit cum să organizeze şi cum să slujească. El i-a educat să lucreze în echipă.

Cred că astăzi încă avem nevoie de acest model de lider-slujitor. Cred că biserica a fost înfiinţată să formeze tocmai acest fel de om, acest fel de lider.

R: Vă mulțumim!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *