Inaugurare biserica Dumbrăveni, Vrancea

Scris de Mihai Enea | 08 Decembrie 2011

Sâmbătă, 3 decembrie 2011 a fost inaugurată Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din Dumbrăveni, judeţul Vrancea.

“A Celui ce şade pe scaunul de domnie şi a Mileului să fie lauda, cinstea slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin!”

Sabatul din 3 Decembrie 2011 reprezintă „Eben Ezer-ul” Bisericii Adventiste de ziua a Şaptea din localitatea vrânceană Dumbrăveni. Vestea Evangheliei ajunge în această zonă în anii 1947 când pastorul Ouatu Ştefan pune bazele primei grupe de credincioşi ce se adună mai întâi în localitatea Popeşti, apoi în Gugeşti iar în anul 1958 este pusă temelia primei Biserici Adventiste de Ziua a Şaptea în localitatea Dumbrăveni, pastor fiind fratele Marinică Petre. Lucrarea de slujire misionară a continuat prin fraţii Piţurlea G., Jureschi V., Dumitraşcu D., Micu S., Iosub C., Baciu M., Mohorea T., Smarandache L., Panaite I., Horândău D. şi Platon B.

Clădirea bisericii, veche de peste 40 ani devine nefuncţională pentru anii 2000 iar gândul unei noi Biserici răsare în inimile credincioşilor. Se cere sfatul Domnului, se fac planuri şi începând cu anul 2002 se sapă şi se toarnă fundaţia noii Biserici. La acea vreme, era foarte greu pentru cei aproximativ 40 membri să continue lucrările deoarece majoritatea erau în vârstă iar alţii plecaţi. Dar Dumnezeu, în marea Sa îndurare a deschis zăgazurile cerului şi a turnat belşug de binecuvântare. Tot El sensibilizează inimi române plecate peste hotare în Australia, America şi astfel, resurse nebănuite au facilitat continuarea lucrărilor. Experienţe minunate au fost înregistrate în analele Cerului cu Ezra şi Neemia moderni, care şi-au înţeles lucrarea.

Au fost şi greutăţi şi încercări. Când fermele acoperişului au fost ridicate, un vânt venit ca din senin le-a culcat precum pietricelele dintr-un domino. După acoperirea cu tablă a bisericii s-a constat că ploaia putea intra nestingherită iar când laterala stângă a gardului a fost termiată din nou vântul a lovit cu putere deformându-l. Trebuia multă rugăciune iar oamenii credinţei au ştiut să apeleze la Cel care nu a pierdut nici o bătălie.

Aşa se face că, încă de la primele ore ale dimineţii Sabatului din 3 decembrie 2011, Biserica Adventistă din Dumbrăveni era plină de localnici şi musafiri veniţi din multe zone ale ţării pentru a fi părtaşi la bucuria inaugurării ei. Pentru momentele devoţionale, Dumnezeu, prin fratele Eduard Călugăru - trezorierul Biserici Adventiste, ne-a dus cu gândul la veşnicie dar şi cu picioarele pe pămând provocându-ne la o analiză profundă a vieţii noastre. Mesajul special pentru această ocazie a fost Transmis de fratele Teodor Huţanu - preşedintele Bisericii Adventite. „Domnul ne-a ajutat să privim spre ceruri acolo unde casele pregătite pentru fiecare dintre noi nu se pot compara cu casele sau casa de aici. Biserica este locul unde în mod cu totul special credincioşii au favoarea să se întâlnească cu Dumnezeu, să pună în faţa Domnului poverile, grijile, necazurile, durerile şi suferinţele pentru a pleca cu inimile pline de bucurie, fericire şi pace sufletească.”

Cuvântul de dedicare a fost rostit de fratele Călugăru iar rugăciunea pentru binecuvântare a fost este înălţată de fratele Pauliuc Paul - preşedintele Conferinţei Moldova. Atmosfera a fost înfrumuseţată prin versuri  şi muzică de calitate oferite ca un prinos de recunoştinţă  de corul şi fanfara bisericii din Matca şi corul bisercii Adventiste din Pârşcov.

Iată şi câteva impresii ale celor prezenţi:

Dl. Iacob, fost poliţist în localitate: „Sunt plăcut surprins de atmosfera frumoasă din această biserică, de faptul că o mână de oameni aţi realizat un locaş asa de frumos. Sunt impresionat de liniştea, ordinea şi disciplina din biserica dumneavoastră în ciuda numărului mare de credincioşi prezenţi. Aş fi bucuros şi societatea în general ar fi câştigată dacă membrii bisercii Adventiste s-ar implica mai mult în proiecte sociale pentru binele comunităţii.”

Fratele Huţanu: „Orice biserică nouă este o biruinţă. Biserica de la Dumbrăveni este lână drum, este şi trebuie să rămână vizibilă prin membrii ei. Nevoia? Redeşteptare pentru a înţelege viziunea şi aşteptările Domnului. Este timpul să trecem de la stadiul de dorinţă la cel de înfăptuie, de acţiune, de trăire, de practică. Este timpul de a trece de la misiunea prin structuri (... TV, radio, etc.) la misiunea de la om la om, de la inimă la inimă. Asta este cea mai mare nevoie a noastră. Şi această nevoie va fi înfăptuită doar prin Duhul Sfânt”.

Mesajul de la  finalul momentelor speciale de dedicare a noii noastre biserici, pentru trecut a fost încă o dată: „Eben Ezer” iar pentru viitor, cu certitudine: „Maranatha!”, Domul nostru vine curând!