Convingeri

Continuând convingerea protestantă Sola Scriptura („doar Biblia”), aceste 28 de convingeri fundamentale descriu modul în care Adventiștii de ziua a Șaptea interpretează Scriptura pentru aplicarea zilnică.

 

Adventiștii de ziua a șaptea acceptă Biblia ca fiind singurul lor crez și consideră că anumite convingeri fundamentale reprezintă învățătura Sfintelor Scripturi. Aceste convingeri, așa cum sunt prezentate aici, constituie înțelegerea și exprimarea de către biserică a învățăturii Scripturii.

 

Revizuirea acestor declarații poate fi așteptată la o sesiune a Conferinței Generale odată la cinci ani, de fiecare dată când biserica este condusă de Duhul Sfânt la o înțelegere mai deplină a adevărului biblic sau dacă se găsește un limbaj mai bun pentru a exprima aceste învățături ale Cuvântului Sfânt al lui Dumnezeu.

 

Exprimarea acestor concepte contribuie la formarea unei imagini de ansamblu a ceea ce crede și practică în mod colectiv această denominațiune creștină. Împreună, aceste învățături dezvăluie un Dumnezeu care este arhitectul lumii. În înțelepciune, har și iubire infinită, El lucrează în mod activ pentru a restabili o relație cu omenirea care va dura pentru eternitate.

 

Cele 28 de convingeri fundamentale pot fi organizate în șase categorii de doctrine: Dumnezeu, Umanitatea, Salvarea, Biserica, Modul de viață și Apocalipsa (Restaurarea).

Cine este Dumnezeu?

Legea lui Dumnezeu – cele Zece Porunci – ne arată cum să trăim și să demonstrăm nevoia noastră după Isus. Prin lege, El condamnă păcatul nostru și ne arată calea pe care să o urmăm. Este mult mai mult decât a ajunge linia de sosire. Linia de bază a celor zece porunci este relația cu Dumnezeu, sine și alții.

Pentru că Dumnezeu ne arată mai curând decât să ne spună cum să trăim, Isus a venit ca un exemplu al legii lui Dumnezeu adusă la viață. În contrast cu serbarea Sabatului din zilele Sale, Isus subliniază Sabatul zilei a șaptea atât ca zi de odihnă, cât și de restaurare. Respectăm în fiecare săptămână Sabatul prin oprirea din munca pentru noi, afacerile zilnice și căutăm să servim și să binecuvântăm pe alții făcându-le bine. Sabatul este darul lui Dumnezeu de libertate pentru noi. Ne oferă timp pentru restabilirea noastră, a familiilor noastre și a relației noastre cu Dumnezeu.

Dumnezeu ne cheamă să fim ispravnici, încredințându-ne responsabilități. Dumnezeu ne-a încredințat spre administrare pământul, resursele și copiii. Într-o zi, curând se va întoarce. Trebuie să fim buni ispravnici ai timpului nostru, al energiei și corpurilor, al mediului înconjurător, a resurselor materiale și pe ceilalți din jurul nostru. În calitate de creștini, nu ne uităm doar pentru interesul nostru, ci pentru imaginea de ansamblu, cântârind acțiunile noastre în lumina planurilor lui Dumnezeu, știind că Dumnezeu ne va binecuvânta.

Dumnezeu dorește să trăim în integritate și echilibru, având grijă de corpurile noastre, perfecționându-ne mințile și hrănindu-ne spiritele. Știind prețul cel mare pe care Isus l-a plătit pentru a ne răscumpăra, dorim să glorificăm pe Dumnezeu în fiecare aspect al vieții noastre. Așa cum Duhul Sfânt locuiește în noi, căutăm să înălțăm pe ceilalți și să întruchipăm harul lui Dumnezeu în acțiunile și interacțiunile noastre. În calitate de martori atenți pentru Dumnezeu, promovăm prioritățile lui Dumnezeu în folosirea timpului, consumând numai ceea ce hrănește mintea și trupul nostru, și luăm în considerare impactul asupra noastră, asupra altora și în societate.

Dumnezeu ne-a creat după imaginea sa, bărbat și femeie. Angajamentul căsătoriei pe parcursul vieții este planul lui Dumnezeu pentru poporul Său pentru a ne bucura de unitate și tovărășie, susținând și înălțând unul pe celălalt. Dumnezeu ne-a proiectat pentru a crește copiii noștri într-un mediu de dragoste și disciplină. Chiar dacă familiile se pot frânge, cu toții putem să facem parte din familia lui Dumnezeu.

17. Darurile spirituale și slujirea

De la artă la învățare și de la ascultare la predicare, Duhul Sfânt ne dăruiește fiecăruia abilități și talente pentru a fi folosite pentru gloria lui Dumnezeu și misiunea bisericii.

Dumnezeu acordă tuturor membrilor bisericii Sale din toate vremurile daruri spirituale pe care fiecare membru urmează să le folosească pentru binele comun al bisericii şi al omenirii, într-o slujire plină de iubire. Acordate prin mijlocirea Duhului Sfânt, care dă fiecăruia în parte după cum voieşte, darurile aduc cu ele toate aptitudinile şi capacităţile de slujire de care are nevoie biserica pentru a-si îndeplini funcţiile stabilite de Dumnezeu. Potrivit Scripturii, între aceste daruri se află: credinţa, vindecarea, profetizarea, propovăduirea, învăţarea, administrarea, împăcarea, compasiunea, slujirea cu sacrificiu de sine şi binefacerea pentru încurajarea şi ajutarea semenilor. Unii membri sunt chemaţi de Dumnezeu şi înzestraţi de Duhul Sfânt pentru îndeplinirea funcţiilor recunoscute de biserică, cum ar fi: lucrarea pastorală, evanghelistică, apostolică şi de învăţare. Ele sunt necesare în mod deosebit pentru pregătirea membrilor în vederea lucrării de slujire, pentru dezvoltarea bisericii în vederea atingerii maturităţii spirituale, cum şi pentru promovarea unităţii credinţei şi a cunoaşterii de Dumnezeu. Atunci când membrii folosesc aceste daruri spirituale ca administratori credincioşi ai harului felurit al lui Dumnezeu, biserica este protejată de influentele distructive ale învăţăturilor false, îşi primeşte creşterea de la Dumnezeu şi se zideşte în credinţă şi dragoste (Romani 12:4-8; 1 Corinteni 12:9-11,27-28; Efeseni 4:8,11-16; Faptele apostolilor 6:1-7; 1 Timotei 3:1-13; 1 Petru 4:10-11).

18. Darul profeției

În zilele din urmă, la fel ca în timpurile biblice, Duhul Sfânt a binecuvântat poporul lui Dumnezeu cu darul profeției. O persoană care a demonstrat acest dar a fost Ellen G. White, fondatoarea bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.

Printre darurile Duhului Sfânt se află şi profeţia. Acest dar este un semn de identificare a bisericii rămăşitei şi s-a manifestat prin lucrarea Ellenei White. Scrierile acestui sol al lui Dumnezeu sunt un izvor continuu de adevăr învestit cu autoritate, adevăr care oferă bisericii mângâiere, călăuzire, instruire şi îndreptare. Ele arată clar că Biblia este etalonul după care trebuie să fie verificată orice învăţătură şi experienţă (Ioel 2:28-29; Faptele apostolilor 2:14-21; Evrei 1:1-3; Apocalipsa 12:17; Apocalipsa 19:10).

19. Legea lui Dumnezeu

Cele zece Porunci ne arată voința divină și dragostea Lui pentru noi. Îndrumările lor ne spun cum să relaționăm cu Dumnezeu și cu semenii. Isus a trăit legea atât ca exemplu, cât și ca înlocuitor perfect.

Marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse în Cele Zece Porunci şi exemplificate în viata Domnului Hristos. Ele exprimă dragostea, voinţa şi scopurile lui Dumnezeu cu privire la comportarea şi relaţiile umane şi sunt obligatorii pentru toţi oamenii din toate timpurile. Aceste precepte constituie baza legământului lui Dumnezeu cu poporul Său şi etalonul judecăţii lui Dumnezeu. Prin intermediul Duhului Sfânt, ele scot în evidentă păcatul şi trezesc simţământul nevoii după un Mântuitor. Mântuirea se realizează prin har şi nu prin fapte, dar roada ei este ascultarea de porunci. Această ascultare dezvoltă caracterul creştin şi are ca rezultat un simţământ al stării de bine. Ea constituie dovada dragostei noastre fată de Dumnezeu şi a interesului pentru semenii noştri. Ascultarea care vine din credinţă demonstrează puterea Domnului Hristos de a transforma viata şi întăreşte în acest fel mărturia creştină (Exod 20:1-17; Psalm 40:7-8; Matei 22:36-40; Deuteronom 28:1-14; Matei 5:17-20; Evrei 8:8-10; Ioan 15:7-10; Efeseni 2:8-10; 1 Ioan 5:3; Romani 8:3-4; Psalm 19:7-14).

20. Sabatul

Dumnezeu Tatăl este sursa dragostei și vieții. El a trimis pe Fiul Său să ne salveze din păcat și ne arată cum este El.

Sabatul este darul lui Dumnezeu pentru noi, un timp de odihnă și restaurare a relațiilor noastre cu Dumnezeu și cu ceilalți. Ne aduce aminte despre creația lui Dumnezeu și de harul lui Isus.

După cele sase zile ale creaţiunii, Creatorul binefăcător S-a odihnit în ziua a şaptea şi a instituit Sabatul pentru toţi oamenii, ca memorial al creaţiunii. Porunca a patra a Legii neschimbătoare a lui Dumnezeu cere păzirea Sabatului ca zi de odihnă, de închinare şi de slujire, în armonie cu învăţăturile şi exemplul lui Isus, Domnul Sabatului. Sabatul este o zi de comuniune plăcută cu Dumnezeu şi unii cu alţii. Este un simbol al răscumpărării prin Hristos, un semn al sfinţirii noastre, o dovadă a credincioşiei noastre şi o pregustare a viitorului nostru veşnic în Împărăţia lui Dumnezeu. Sabatul este semnul perpetuu al lui Dumnezeu, al legământului veşnic dintre El şi poporul Său. Păzirea cu bucurie a acestui timp sfânt, de seara până seara, de la apus până la apus, este o celebrare a lucrării de creaţiune şi răscumpărare a lui Dumnezeu (Geneza 2:1-3; Exod 20:8-11; Luca 4:16; Isaia 56:5-6; Isaia 58:13-14; Matei 12:1-12; Exod 31:13-17; Ezechiel 20:12-20; Deuteronom 5:12-15; Evrei 4:1-11; Levitic 23:32; Marcu 1:32).

21. Isprăvnicia

Noi suntem administratori numiţi de Dumnezeu, care ne-a încredinţat timp, oportunităţi, capacităţi, bunuri materiale şi binecuvântările şi resursele Pământului. Suntem responsabili în faţa Lui pentru buna lor folosire.

Noi Îl recunoaştem pe Dumnezeu ca proprietar prin slujirea cu devotament adusă Lui şi semenilor noştri, prin înapoierea zecimii şi prin oferirea de daruri în vederea vestirii Evangheliei şi susţinerii şi dezvoltării bisericii Sale.  Administrarea acestor resurse este un privilegiu dat nouă de Dumnezeu pentru creşterea în dragoste şi pentru biruinţa asupra egoismului şi lăcomiei. Un bun administrator se bucură de binecuvântările ce vin asupra altora, ca rezultat al credincioşiei lui. (Geneza 1,26-28; 2,15; 1 Cronici 29,14; Hagai 1,3-11; Maleahi 3,8-12; 1 Corinteni 9,9-14; Matei 23,23; 2 Corinteni 8,1-15; Romani 15,26.27.)

22. Comportamentul creștin

Dumnezeu ne-a chemat să trăim în lumina harului Său, cunoscând prețul infinit pe care Dumnezeu l-a plătit pentru a ne salva. Prin Duhul Sfânt aducem slavă lui Dumnezeu în mintea noastră, trupul nostru și spiritul nostru.

Noi suntem chemaţi să fim un popor evlavios, care gândeşte, simte şi acţionează în armonie cu principiile cerului. Pentru ca Duhul lui Dumnezeu să refacă în noi caracterul Domnului nostru, trebuie să ne angajăm numai în acele lucruri care vor produce în viata noastră curăţie, sănătate şi bucurie. Aceasta înseamnă că plăcerile şi distracţiile noastre trebuie să corespundă celor mai înalte standarde ale bunului-gust şi frumuseţii creştine. Deşi recunoaştem deosebirile de cultură, îmbrăcămintea noastră trebuie să fie simplă, decentă şi de bun gust, aşa cum se potriveşte acelora pentru care adevărata frumuseţe nu constă în împodobirea exterioară, ci în podoaba nepieritoare a unui duh blând şi liniştit. Aceasta mai înseamnă că, întrucât trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfânt, trebuie să avem grijă de ele într-un mod inteligent. Pe lângă mişcare fizică şi odihnă corespunzătoare, trebuie să adoptăm cea mai sănătoasă dietă cu putinţă şi să ne abţinem de la alimentele necurate identificate în Scriptură. Pentru că băuturile alcoolice, tutunul, folosirea iresponsabilă a medicamentelor şi a narcoticelor sunt dăunătoare corpului nostru, trebuie să ne abţinem de la folosirea lor. În schimb, trebuie să ne angajăm în tot ceea ce ne aduce gândurile şi trupul în ascultare de Hristos, care doreşte să fim sănătoşi, plini de bucurie şi bunătate (Romani 12:1-2; 1 Ioan 2:6; Efeseni 5:1-21; Filipeni 4:8; 2 Corinteni 10:5; 2 Corinteni 6:14-7:1; 1 Petru 3:1-4; 1 Corinteni 6:19; 1 Corinteni 10:31; Levitic 11:1-47; 3 Ioan 2).

23. Căsătoria și familia

Creați după chipul lui Dumnezeu, bărbat și femeie, suntem proiectați să avem relații între oameni. Căsătoria este idealul lui Dumnezeu pentru a trăi în armonie și pentru copiii noștri ce vor crește în siguranță și dragoste.

Căsătoria a fost instituită de Dumnezeu în Eden. Isus a declarat-o ca fiind unirea pentru toată viata dintre un bărbat şi o femeie, într-o părtăsie plină de dragoste. Pentru creştin, căsătoria este un legământ atât fată de Dumnezeu, cât şi fată de tovarăşul de viată. De aceea, trebuie să fie încheiată numai între parteneri care împărtăşesc aceeaşi credinţă. Această relaţie se întemeiază pe dragoste reciprocă, pe cinste, respect şi responsabilitate şi trebuie să reflecte dragostea, sfinţenia, apropierea şi permanenta relaţiei dintre Hristos şi biserica Sa. Cu privire la divorţ, Isus a învăţat că cel care se desparte de tovarăşul său de viată din alte motive decât infidelitatea, căsătorindu-se cu altcineva, comite adulter. Deşi unele relaţii de familie nu corespund idealului, soţii care se dăruiesc unul altuia pe deplin în Hristos pot realiza o unitate plină de dragoste prin călăuzirea Duhului şi pot contribui la dezvoltarea bisericii. Dumnezeu binecuvântează familia şi doreşte ca membrii ei să se ajute unul pe altul pentru a ajunge la maturitate. Părinţii sunt datori să-si crească copiii în dragoste şi ascultare de Dumnezeu. Prin exemplul şi cuvintele lor, ei trebuie să-i înveţe că Hristos disciplinează în mod iubitor, întotdeauna gingaş şi atent, dorind ca ei să devină membri ai trupului Său, familia lui Dumnezeu. Legătura familială tot mai strânsă este unul dintre semnele distinctive ale soliei finale a Evangheliei (Geneza 2:18-25; Matei 19:3-9; Ioan 2:1-11; 2 Corinteni 6:14; Efeseni 5:21-33; Matei 5:31-32; Marcu 10:11-12; Luca 16:18; 1 Corinteni 7:10-11; Exod 20:12; Efeseni 6:1-4; Deuteronom 6:5-9; Proverbe 22:6; Maleahi 4:5-6).

Dragostea restabilită

De la Grădina Edenului la Turnul Babel și distrugerea Sodomei la ieșirea din Egipt, Dumnezeu întotdeauna cercetează mai înainte de a acționa. Acum, înainte de întoarcerea Sa, Hristos cercetează viețile fiecărui om care a trăit, descoperind alegerile ce au condus la salvare sau distrugere. Dumnezeu dorește să fie clar și transparent pentru universul ce asistă, astfel încât nimeni să culeagă soarta pe care nu a ales-o.

Ritualurile din vechiul sanctuar evreiesc erau pur și simplu o reflectare a lucrării lui Hristos în cer, iar fiecare dar prefigura sacrificiul suprem al lui Isus. Acum, Isus este adevăratul Mare Preot și oferită meritele sacrificiului Său tuturor celor care acceptă harul Său. Datorită faptului că El a îndurat fiecare ispită cu care avem noi de-a face, putem să ne încredem în Isus că ne înțelege luptele și ne întărește atunci când avem nevoie de ajutor. Isus este mediatorul, iertând păcatele noastre și restabilește cu Dumnezeu relațiile noastre alterate de păcat. Primul legământ ne-a condamnat la moarte, totuși Isus este mediatorul noului legământ a cărui sacrificiu ne-a făcut liberi.

Neființa inconștientă a morții ne separă de Dumnezeu și tot ceea ce am pierdut. Numai Dumnezeu este în mod inerent nemuritor, totuși darul gratuit al salvării este viața veșnică. Așteptăm cu nerăbdare ce-a de-a doua venire a lui Isus Hristos, când Isus va învia pe cei salvați din moarte astfel încât să trăiască pentru totdeauna.

După o mie de ani, Dumnezeu și cei salvați se vor întoarce din cer pe pământ împreună cu cetatea cerească, Noul Ierusalim. Dumnezeu va învia pe cei nedrepți astfel încât să fie martori la ultima fază a judecății lui Dumnezeu. Fiecare persoană va înfrunta înregistrarea vieții sale și toții vor vedea dreptatea și obiectivitatea lui Dumnezeu. Apoi Dumnezeu va distruge păcatul și pe păcătoși pentru totdeauna.

Pe măsură ce Dumnezeu recreează Pământul, dragostea, bucuria și armonia în cele din urmă vor fi restabilite în univers. Teama, suferința și moartea vor fi doar o amintire. Vom cunoaște pe Dumnezeu față către față și vom fi liberi să creăm și să explorăm fără sfârșit.

24. Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul Ceresc

Sacrificiul total al lui Isus ne oferă încredere să ne apropiem de Dumnezeu, știind că suntem iertați. Acum, Isus examinează viețile noastre înainte de întoarcerea Sa, astfel încât să nu fie nicio întrebare asupra judecății Sale pline de dragoste.

Există un sanctuar în ceruri, adevăratul cort întemeiat de Dumnezeu, nu de om. În el, Domnul Hristos slujeşte în favoarea noastră, punând la dispoziţia credincioşilor binefacerile jertfei Sale de ispăşire aduse pe cruce, o dată pentru totdeauna. El a inaugurat activitatea Sa ca Mare Preot şi a început lucrarea de mijlocire la data înălţării Sale. În 1844, la sfârşitul perioadei profetice de 2300 de zile, El a intrat în cea de-a doua şi ultima fază a lucrării Sale de ispăşire. Aceasta este lucrarea judecăţii de cercetare, care constituie o parte a îndepărtării finale a păcatului, simbolizată prin curăţirea vechiului sanctuar iudaic din Ziua ispăşirii. În acest serviciu simbolic, sanctuarul era curăţit prin sângele animalelor jertfite, însă lucrurile cereşti sunt curăţite prin jertfa desăvârşită a sângelui şi prin meritele lui Isus Hristos. Judecata de cercetare descoperă fiinţelor cereşti cine sunt cei adormiţi în Hristos şi socotiţi vrednici să aibă parte de prima înviere. Ea arată de asemenea, cine dintre cei vii sunt în Hristos, păzind poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus, fiind astfel gata să fie strămutaţi în Împărăţia Sa veşnică. Această judecată stabileşte dreptatea lui Dumnezeu în lucrarea de salvare a celor ce cred în Isus. Ea arată că cei care au rămas credincioşi lui Dumnezeu vor primi Împărăţia. Încheierea acestei lucrări a Domnului Hristos va marca sfârşitul timpului de probă al omenirii, înaintea celei de-a doua veniri (Evrei 8:1-5; Evrei 4:14-16; Evrei 9:11-28; Evrei 10:19-22; Evrei 1:3; Evrei 2:16-17; Daniel 7:9-27; Daniel 8:13-14; Daniel 9:24-27; Numeri 14:34; Ezechiel 4:6; Levitic 16; Apocalipsa 14:6-7; Apocalipsa 20:12; Apocalipsa 14:12; Apocalipsa 22:12).

25. A doua venire a Domnului Hristos

Așteptăm cu nerăbdare întoarcerea promisă a Domnului Hristos, când El va învia pe copiii săi salvați și îi va înălța la ceruri. Deși nu putem ști cu certitudine când se va întoarce, putem trăi într-o așteptare plină de bucurie.

A doua venire a lui Hristos este binecuvântata speranţă a bisericii, punctul culminant al Evangheliei. Venirea Mântuitorului va fi literală, personală, vizibilă şi mondială. Când El va reveni, morţii neprihăniţi vor fi înviaţi şi împreună cu cei neprihăniţi care vor fi în viată vor fi glorificaţi şi luaţi la cer, iar cei nelegiuiţi vor muri. Împlinirea celor mai multe profeţii, împreună cu situaţia actuală din lume, arată că venirea lui Hristos este iminentă. Timpul acestui eveniment nu a fost descoperit, de aceea suntem îndemnaţi să fim gata în orice vreme (Tit 2:13; Evrei 9:28; Ioan 14:1-3; Faptele apostolilor 1:9-11; Matei 24:14; Apocalipsa 1:7; Matei 24:43-44; 1 Tesaloniceni 4:13-18; 1 Corinteni 15:51-54; 2 Tesaloniceni 1:7-10; 2 Tesaloniceni 2:8; Apocalipsa 14:14-20; Apocalipsa 19:11-21; Matei 24; Marcu 13; Luca 21; 2 Timotei 3:1-5; 1 Tesaloniceni 5:1-6).

26. Moartea și învierea

Neființa inconștientă a morții ne separă de Dumnezeul vieții, totuși înfrângerea morții prin Hristos înseamnă că cei salvați pot privi înainte spre înviere și viața veșnică.

Plata păcatului este moartea. Dar Dumnezeu, singurul care are nemurirea, va da viată veşnică celor răscumpăraţi. Până în ziua aceea, moartea este o stare de inconştientă pentru toţi oamenii. Când Se va arăta Domnul Hristos, Viata noastră, neprihăniţii înviaţi şi neprihăniţii în viată vor fi glorificaţi şi luaţi să întâmpine pe Domnul lor. A doua înviere, învierea celor nelegiuiţi, va avea loc după o mie de ani (Romani 6:23; 1 Timotei 6:15-16; Eclesiastul 9:5-6; Psalm 146:3-4; Ioan 11:11-14; Coloseni 3:4; 1 Corinteni 15:51-54; 1 Tesaloniceni 4:13-17; Ioan 5:28-29; Apocalipsa 20:1-10).

27. Mileniul și învierea păcătoșilor

În timp ce mântuiții sunt reconectați cu Dumnezeu, Satana și adepții săi sunt înlănțuiți pe pământ. După o mie de ani, Dumnezeu va învia pe cei pierduți pentru judecata finală înainte de a distruge păcatul și pe păcătoși.

Mileniul este domnia de o mie de ani a Domnului Hristos împreună cu sfinţii Săi în ceruri, între prima şi a doua înviere. În timpul acesta, morţii cei nelegiuiţi vor fi judecaţi. Pământul va fi complet pustiu, fără locuitori, dar ocupat de Satana şi îngerii lui. La sfârşitul mileniului, Domnul Hristos, cu sfinţii Săi şi cu cetatea sfântă, va coborî din ceruri pe pământ. Atunci morţii nelegiuiţi vor fi înviaţi şi împreună cu Satana şi îngerii lui vor înconjura cetatea; dar foc de la Dumnezeu îi va mistui şi va curăţi pământul. Astfel, universul va fi eliberat pentru totdeauna de păcat şi de păcătoşi (Apocalipsa 20; 1 Corinteni 6:2-3; Ieremia 4:23-26; Apocalipsa 21:1-5; Maleahi 4:1; Ezechiel 28:18-19).

28. Noul Pământ

Dumnezeu va recrea lumea noastră odată perfectă și va locui alături de noi pentru totdeauna. În final vom atinge potențialul adevărat, trăind în dragostea și bucuria pentru care Dumnezeu ne-a creat.

Pe Noul Pământ, în care va locui neprihănirea, Dumnezeu va pregăti un cămin veşnic pentru cei răscumpăraţi şi un mediu desăvârşit pentru viată veşnică, dragoste, bucurie şi pentru a învăţa în prezenta Lui. Aici, Dumnezeu Însuşi va locui cu poporul Său, iar suferinţa şi moartea nu vor mai fi. Marea luptă va lua sfârşit, iar păcatul nu va mai exista. Toate lucrurile, însufleţite şi neînsufleţite, vor declara că Dumnezeu este dragoste. El va domni pentru veşnicie. Amin! (2 Petru 3:13; Isaia 35; Isaia 65,17-25; Matei 5:5; Apocalipsa 21:1-7; Apocalipsa 22:1-5; Apocalipsa 11:15).

Suntem un singur trup